De mic mi-am dorit un canar. Părinții n-au vrut, pentru că făcea gălăgie și găinați. Apoi au urmat liceul și facultatea, serviciul, lipsa de timp și marea iubire. Acum sunt iar singur, așa că mi-am îndeplinit, în sfârșit, dorința. L-am luat de la protecția animalelor, galben și gratis, pe bază de buletin. L-am și botezat Buletin. Când l-am adus acasă, am realizat că nu cântă. Stăm și ne uitam unul la altul, ochii lui negri în ochii mei negri, eu pensionar, el mut, băgăm în noi și ne-ngrășăm. Altceva ce să facem?
Mihaela Popescu
Pentru poza din primul meu buletin, nu mi-au dat voie să zâmbesc. Aveam bretonul strâmb și priveam cruciș. Pentru următorul m-am pregătit mai bine. Aveam părul pus pe bigudiuri, fard pe obraji, genele date cu mascara. Priveam cu încredere aparatul. Pentru varianta cipată, m-au încurajat să zâmbesc camerei de parcă ar fi fost iubitul meu. Am putut alege să se printeze pe plastic din mai multe variante. Dar ce folos, timpul are un mare defect. Nu stă pe loc și se mișcă într-o singură direcție.
Anca Postescu Stancov
Mănânc dulceața încă fierbinte, de nervi. Da' mai bine că mi-au furat geanta, n-am buletin, nu mai știu câți ani am. Siropul acrișor se scurge din lingură, miroase a zahăr ars, furnicile mă ciupesc, scoarța aspră zgârie genunchii moi, soarele curge pe frunze și mă văd. O fetiță urcată-n vișin, citind despre o fetiță urcată-ntr-un vișin. Verile circulam în susul și-n josul lumilor, visând că-n anul 2000 o să pășesc pe Lună doar apăsând o insignă cu cip. E 2026, n-am nici buletin, nici cip, doar dor Vișin.
