Apetisantă. Expusă ca marfa pe raft. Am ales-o și acum în bucătărie înconjurați amândoi de parfumul unui buchet de iasomie. Sunt singur acasă și vreau să-mi fac de cap mânat de o poftă viscerală. I-am smuls îmbrăcămintea subțire, am proptit-o de masă și am pătruns-o, despicând-o falic. Aroma ei ieftină a trezit în mine bestia și am început s-o hăcuiesc anarhic. Plângeam. Iar mi se întâmplă. Mânuiam în lacrimi cuțitul. Am picuri de sânge pe mâini. M-a prins soția. Ce faci? Slănină prăjită cu salată de ceapă.
Carmen Tot
La flux, apele inundară satul, scuipând crabi și aerul începu să duhnească a moarte. Recunoscură mirosul, îl știau toți, vai, strigă Paolina cea borțoasă, pedeapsă pe pruncii nenăscuți, dar babele îi acoperiră gura cu mâna: potop pe noi, cei vii. Așa că hotărâră să sacrifice o copilă, îi dădură drumul pe apă într-o barcă spartă. Și nu greșiră. În urma ei rămase miros de flori, iar popa sluji mult, de îngropăciune. Spre seară, băiețandrul lui Juan trase barca la mal. De-acu putem să fugim în lume, tu și cu mine.
Monica Bologa
Vasele stau nespălate în chiuvetă de câteva zile, niște musculițe devorează lămâia stricată de pe masă, tricoul de pe mine e îmbâcsit de transpirație, lacrimi și muci. Iau cana de cafea primită în dar de la tine și-o izbesc de perete, cu unghiile sfâșii mestecenii pictați special pentru mine, iau ghiveciul cu flori mult prea albe, tot de la tine, și-l arunc pe fereastră. Mâine mă pun pe picioare, îmi zic. Aiurea. Dimineață te-am simțit în casă, în aer, peste tot. Sub geam mi-a crescut azi noapte o tufă de iasomie.
