Căldură insuportabilă. Apare tramvaiul. Urc. Respir ușurată. E model nou, cu aer condiționat. Cercetez rapid călătorii. Necâștigător. Cobor la prima. Alerg să prind 23-ul, către piața centrală. Doar câteva tanti cu sacoșe de rafie, chef de ceartă și fețe demolate. Speranța mi-e în linia 8 ce merge la aeroport. Bag câteva ture dus-întors. Am transpirat deja. Merg acasă, să-mi schimb bluza. Sigur o să apară, doar nu mi-am lăsat în zadar leafa pe două luni la țiganca din parc. La Dora a funcționat.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Era spre 40 și mergea la prima întâlnire. Blestem de nepereche și boală de-ți vei părăsi mama. Așa ți-a scris ursita, îi spusese muica de mică. Și la fiecare ieșire se îmbolnăvea. Am să mor fără tine. Praful se va alege de tot dacă pleci. Nu a contat și a făcut-o. A început ploaia, o mașină a stropit-o cu noroi, ciorapii s-au rupt. L-a văzut de departe. Costum, cămașă, s-a întors să fugă. El s-a apropiat, a luat-o de mână și a intrat în prima băltoacă. Își zâmbiră. Acasă, mama se ținea de cuvânt. Pentru prima dată.
Ana Vlad
A aterizat din senin în mijlocul curții. O cască drăgălașă, roșie cu buline albe, îi acoperea pletele negre. Am început să râd, părea o ciupercuță. Sunt începătoare, s-a scuzat încruntată, încercând să se elibereze de sub parapanta care-o acoperise aproape toată. M-am oferit s-o ajut, dar mai mult am încurcat-o. Mai bine du-te să faci un ceai, mi-a spus, săgetându-mă cu privirea unui ochi negru și-a unuia albastru. Sigur, i-am răspuns clipind emoționat din ochii mei, unul albastru și-unul negru.
