Da, fată, mă mărit. În tramvai l-am cunoscut. Mi-a cedat locul, s-a prezentat și, hop-țop, m-a invitat la restaurant. E rapid tare: la a treia întâlnire, mi-a pus pe deget inelul. Dacă-i tânăr? Neh, știi că nu-mi plac puțoii. Bate spre 50. Nici prea frumos nu-i: chelie, burtică, ochelari. În schimb e foarte cult. Normal, e bibliotecar, fată. Dacă ai ști cu câtă pasiune îmi vorbește despre Heidegger și toți ăia. Noroc că nu-i bogat: ați fi zis că mă mărit din interes. Eu nu concep să fiu bârfită.
Ruxandra Coman
Unde e Mămica? S-a rătăcit ca o jucărie căzută pe după pat sau poate s-a stricat, ca o mâncare uitată vara pe aragaz. Mămica e pierdută, ca plușul ăla care a căzut din cărucior. E aici, au strigat ei, dar era doar un corp în formă de Mămica. Ea era în her happy place. Atunci au scos rugul în timp ce strigau dă-mi, fă-mi, pune-mi, pupă, schimbă, șterge. Și ea a zis, sunt doar un om, vă rog. Întoarce-te, fără tine casa se deșiră. Mămica deschide ochii. Vreți clătite? Și casa și-a tricotat un soare.
Caterina Tudorache
Un dromader fuma liniștit pe terasă. Leneșul veni în grabă. Domnu' șef, pârșul de la masa 5 face gălăgie și vrea să discute cu managerul. Cică are o muscă în ciorbă. E nervos și zice că ne face reclamație. Dromaderul căscă lung și se îndreptă legănându-și cocoașa spre masa 5. Pârșul urla. Nu concep să am o muscă în ciorbă. Bună ziua. Deci, care e treaba cu musca? Părșul dădu capul pe spate, să cuprindă tot dromaderul. Înghiți în sec. Păi nu concep să am o muscă în ciorbă. Vă rog să mai aduceți două.
