Nu eram deloc interesată de ce anume urma să se întâmple, eram fascinată de ceea ce era deja în fața mea.
Mai târziu, îmi spuneam ca ceea ce vedeam era o încercare de recompunere imaginară a elementelor vizuale, de fapt priveam pur și simplu, având acces la o percepție dincolo de concepte și, mai ales, de preconcepții.
Adulților le lipsește această inocență a privirii.
Obiecte, premoniții, simțuri, spații, totul e deja organizat.
Te apropii, procesezi, interoghezi, găsești metode, clasificări, intersecții, analogii, creezi matrici.
Apoi e necesar să elimini tot ceea ce ai crezut că știi.
Aici recreez spațiul în care albul ca negru și negrul ca alb se manifestă simultan.
Acum mă trezesc, în punctul absurd din care totul este vizibil.
Așa cum este.
madimititelu.wordpress.com/
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
