Praful și pulberea să se aleagă de tine boiarule. Țiganii rupeau viorile și el se uita aiurea în paharul gol. Era amețit și-l durea capul. Blestemu țigăncii nu-i ieșea din minte. Era martie și soarele pârjolea. Îl usca. Simțea praful țigăncii pe piele și în gâtlej. A dracu țigancă. Îi pusese pe argați s-o caute. Să-i dea un blid de mâncare și câteva parale. A dracu țigancă. Parcă intrase în pământ. Să termine o dată cu nunta și să meargă la Rădina. Cu doi groși Rădina ți-l dezleagă și pe dracu.
Ana-Maria Butuza
Trânti ușa de perete și cu cizmele murdare de glod intră până în mijlocul barăcii. V-am adus puțină stâncă, că prea stați cu nasurile-ngropate în hârtii toată ziua. Atât a mai rămas din ea, praf. Și-o pulbere albicioasă acoperi dușumea biroului. Grijania lor de birocrați, c-am ajuns să facem mai multe hârțoage decât producție. Dorine, fă o cafea de aia domnească. Să trăiți, șefu, fac. Da, cum îi aia? Cu caimac, Dorine, cu caimac. Să-mi tihnească ziua asta afurisită, că-s plin de praf până-n gât.
Titela Durnea
O abordase în holul facultății. Ochi negri, miros de Armani, cămașă slim, zâmbet seducător. Toate ingredientele șarmantului. Au ieșit de trei ori. Apoi, invitația la mare. Se anunța un weekend special. Vineri a luat-o de acasă, într-un Porsche decapotabil. Irina radia. Baticul îi flutura, împrăștiind în jur iz de gardenie și iasomie. Nu observă lucirea ciudată din privirea lui Paul. Nici torpedoul, în care străluceau alb două pliculețe. Doar zidul, prea târziu. Pe care-a rămas impregnat un vis cu gropițe-n obraji.
