(lui Platon)
Două umbre Pe un zid de peșteră în care
Nu-i noapte nici zi Una după cealaltă
Merg Nemișcate Iar hăul dintre ele pare
Tot atât de stins sub bolta înaltă
Ar fi însă de-ajuns să se dărâme pietroaiele
Care nu lasă ziua să pătrundă în măruntaiele
Pământului Pentru ca umbrele să devină
Lumină
(à Platon)
Deux ombres Sur un mur Trottent
Immobiles Et ce qui les sépare est aussi
Figé Dans les profondeurs de cette grotte
Où il n'y a ni jour ni nuit
Il suffirait pourtant d'enlever ce qui encombre
L'entrée Et cache le jour Pour que les ombres
Deviennent Dans les entrailles de la Terre
Lumière