Stai, iepure, așteaptă-mă, strigă Alice, când îl văzu pe urecheatul de pluș dispărând după o poartă. Îl urmă, dar se pomeni în fața mai multor porți identice. Pe unde o fi luat-o, imposibil să își dea seama. Găsi în buzunar un zar care nu există și lăsă hazardul să aleagă. Dincolo de poartă, un tărâm straniu. Un omuleț ciudat cu hainele pe dos se apropie: Pune-ți o dorință. Aș dori un pahar cu apă, mi-e tare sete. Se trezi cu un drob de sare în mână și omulețul chicoti. Ești pe tărâmul dorințelor sucite.
Gabriela Marinescu
De fiecare dată, când schimbi chiria, car geamantanul de carton moștenire de la bunica-ta, niciodată nu l-ai deschis, prea greu nu este, ce plimbi sub cheie? Ștergătorii de lacrimi ai copilăriei mele. De câte ori îmi veneau părinții de la munca de peste hotare îmi luau de la magazinul din colț câte un mic animal de pluș. Uite ce ți-am adus din Franța, Belgia, Italia, Spania. Acum rămânem, spuneau, în câteva luni plecau. Aici le-am închis minciunile. Plușurile au etichetă. Vor fi perne în coșciugele lor.
Laura Stanciu
Radu intră în dormitorul părinților, cu mingea în brațe, ca în fiecare zi. Tati, când o să mai mergem la fotbal? A trecut o lună. În urma unui accident, tatălui său i se amputase un picior. Cât mai e până îți crește la loc? Mie mi-au crescut dinții repede. Durează mai mult la mine, i-a spus tatăl, dar o să jucăm împreună din nou. M-am gândit la ceva. Așteaptă-mă. În câteva minute se întoarse cu un picior pufos, de urs, din lână maro și i-l puse pe pat. Uite, de la Benny, că el oricum avea patru.
