S-a născut în anul 1940 la Râmnicu Vâlcea, tatăl său fiind cadru militar (destul de dur uneori), iar mama sa fiind doctoriță, fire blândă ce contrasta puternic cu cea a soțului ei. Copilăria și-a petrecut-o în orașul în care s-a și născut, singurele sale amintiri fiind luptele pe care le purta alături de copiii din cartierul său împotriva copiilor din alte cartiere.
Adolescența și-o petrece în București, tatăl său luând decizia de a-l înscrie la Liceul Militar de Muzică. În acea perioadă primește și numele de "Juju" de la profesoara lui de franceză, nume pe care și-l va însuși până la moarte. După terminarea liceului, tatăl său - caracter autoritar, hotărăște ca fiul său să urmeze Conservatorul. Dar lui Juju îi intraseră în cap Schopenhauer, Kant, Jung etc. Ce să facă el cu pianul? O viață întreagă să cânte la pian? Așa că, fără știrea tatălui său, el dă admitere la Facultatea de Filosofie. A intrat, a făcut anul I, anul II, anul III. Spre finalul anului IV, tatăl său află că el urmează Filosofia și sub impulsul nervilor îl retrage de la facultate și îl trimite în armată.
Astfel ajunge la Brașov. Norocul său a fost că s-a împrietenit cu căpitanul de acolo. La un moment dat acesta îi spune: "Ce dracu' faci tu cu filosofia? Din asta nu ies bani! Hai să te fac cu bani! Te înscriu la Construcții Civile". Juju este derutat la început: "Eu sunt umanist, nu mă descurc nici măcar cu o funcție de gradul II!". Până la urmă reușește să termine acea facultate, ajungând să lucreze în construcții. Într-o zi, în timp ce făcea o izolație împreună cu câțiva muncitori, cade de pe un bloc. A stat luni bune "împachetat" în ghips, dar până la urmă s-a făcut bine. Urmele accidentului, însă, au rămas vizibile pentru tot restul vieții.
În anul 1993 ajunge să lucreze la mina din Anina (Puțul I), continuându-și aici activitatea până la teribilul accident din data de 14 ianuarie 2006, accident în urma căruia se ia decizia de închidere a minei (iulie 2006). După 13 ani petrecuți în acest loc, Juju decide să locuiască în mină, ocupând camera în care stătea paznicul.
Deși, odată cu mutarea domiciliului său la mină, Juju nu a rupt relațiile sociale cu restul lumii, era evident că între el și ceilalți s-a creat o "fractură" (termen folosit de Juju), el începând să se identifice tot mai mult cu mina.
Juju asculta Beatles, Black Sabbath, Queen, Mahalia Jackson, Ike Turner, Wagner, etc. Era un om fericit pentru că se considera un om liber (deoarece "nicio formă de dependență nu este bună").
Într-una din întâlnirile noastre l-am rugat să se descrie așa cum se vede el sau cum crede că e văzut de cei din jurul său. A început să-mi recite una dintre poeziile sale:
Ego
Se zbate sufletul în mine
Ca zborul stins de la fereastră.
Îl simt și-n mierea de albine,
Mai deșirat în zarea-albastră.
Aș vrea să stau, nu pot s-o fac.
Îmi scriu în gând să fiu pe plac.
Unul e alb, altul e des,
Un subiect cu înțeles,
Cred că îl știți - îl țin sub fes
Într-o nervură cerebrală,
Luată drept boală mintală.
S-au afișat ca în tablou,
Aștept venirea din ecou.
Se zbate sufletul în mine,
M-alint în mierea de albine.
Se zbate sufletul în mine
Ca zborul stins de la fereastră.
Îl simt și-n mierea de albine,
Mai deșirat în zarea-albastră.
Aș vrea să stau, nu pot s-o fac.
Îmi scriu în gând să fiu pe plac.
Unul e alb, altul e des,
Un subiect cu înțeles,
Cred că îl știți - îl țin sub fes
Într-o nervură cerebrală,
Luată drept boală mintală.
S-au afișat ca în tablou,
Aștept venirea din ecou.
Se zbate sufletul în mine,
M-alint în mierea de albine.
Nota:
Fotografiile din această serie sunt dedicate memoriei lui Juju și au fost făcute în perioada august 2014 - februarie 2015 pe cuprinsul minei Anina. Toate informațiile biografice se bazează strict pe povestirile lui Juju.
Juju a murit în 28 noiembrie 2020.
Povestea printată a lui Juju poate fi achiziționată de aici: https://celulafoto.ro/product/juju/.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
