După ce a hezbollit în pandemie, lumea s-a pomenit hamasită de foame. Mă întrebați ce vreu. E, vreu ce mi se spune că trebuie să vreu, chiar dacă sunt erorist și fac mereu greșeli. Un erorist cu asta se ocupă. Daesh prost?, m-au întrebat prietenii mei din Occidentul Mijlociu. Sunt, le-am zisis, dar lasă că îmi iau un an sabatic să mă fac ocult în cap. That makes us Mostsad, mi-au zis, aducându-mă într-un țahal fără de hal. La radio se aude un sunet erdogit, o compoziție alui Giovanni Palestrina.
Ruxandra Coman
An Sabatic stătea pe o bancă și se uita la mine. Vedea cum în camera mea se aprindea lumina in fiecare dimineață, la ora 6, cum trag de mine să mă ridic din pat și să mimez că ce bine sunt. Mă urmărea de după colț când îmi cumpăram merdenele și când trimiteam mailuri, când plimbam o foaie dintr-un birou în altul, ori când adormeam cu televizorul deschis. Vino, îmi zicea câteodată, când mă prindea uitându-mă la nori. Într-o zi am vrut să mă duc cu el, dar Extras de Conte mi-a râs în față și iar m-am speriat.
Silvia Ștefan
Din aia nu, din aia nu. Mi-a dat peste mâini de când îl cunosc. Ai aripioare, tre' tonifiere. Scoate din coșul de cumpărături cafeaua, turta dulce. Nț, nu e voie carne, ai uitat cum sar găinile prin curte cu gâtul îmbibat în sânge? Nu ți-e milă. Huooo. Lași oile fără miei? Ce rușine. Nu ți-a zis medicul că mori naibii dacă pui gura pe alcool? Poți să bei și apă de izvor de ziua ta, dă-o-ncolo de șampanie. Pst. Alooo? GATA. Gata, ce? GATA. Hei, scoate-ți dopurile din urechi. Hei, unde pleci? Hei.
