S-au mutat împreună, la scurt timp după ziua ei. Cine ar fi zis că poate ieși ceva serios? Alunecase cu tava, împrăștiind pahare sub masa la care stătea sărbătorita. Și-acum râd de situație, în timp ce zugrăvesc sufrageria. Unde-i amorsa, Silvi? o întrebă curățându-i lavabila din păr. E dincolo, sub brad. Am împachetat-o, are și fundiță, e gata de dus la birou. Ciudați colegi ai. Morsă de Secret Santa, auzi. Ea continuă, mulțumită, el își promite că n-o să mai consume SMS-uri în van. N-o dojenește, îi e dragă așa.
Diana Cornea
Lucrurile simple le găsești înscrise pe chipurile de piatră ale garguilor. O lume înfiorată de întuneric. O lume de lumânare. Pare c-au pus stăpânire pe lucrurile sfinte. Pielea maronie, hârtia unsuroasă la colțuri, înfloriturile unor cuvinte izvorâte din frică, dorință, zbucium, chin. Acestea ascunse sub piatră de mormânt, de parcă strigoii ar știi slovă. Îmi fâlfâi fusta roșie într-un dans șerpuit printre cruci ce povestesc în zorile lăptoase ultimele lacrimi. Gargui, gargui, ridicați cortina să citim facerea.
Aurelian Țolescu
Raftul din stânga patului din copilărie era plin cu cărți de povești, frumos rânduite după edituri și mărime. Eram trimis în pat 2 ore după-amiaza și mama venea și-mi citea povești până o auzeam sforăind ușor. Atunci exploram singur cărțile și încercam să înțeleg rostul semnelor negre de pe pagină, spunându-mi singur povestea recunoscută după poze. Așa am ajuns ca în prima zi de a I-a să fug la plecare de lângă mama, pentru a-mi lua un creion și un carnețel să-mi notez ce va spune învățătoarea.
