Când a intrat pe ușa și i-am văzut privirea, am știut că se întâmplase ceva. Nu l-am întrebat, am așteptat să îmi spună. Plec, a zis târziu în noapte. N-am întrebat nici unde, nici cu cine, nici de ce. I-am spus bine. Privirea cu care intrase în casă era a altui bărbat. A doua zi dimineața când m-am trezit, o lacrimă nevăzută săpase în inimă un rid cât un canion. Și totuși soarele răsări din același loc, brutarul din colț deschise la aceeași oră, iar din oglindă mă privea același suflet. Bună dimineața.
Vero Anttheia Teodoru
Doar până la ușa cu gratii metalice au voie părinții. De aici încolo vă cărați fără ajutor bagajele. Valiza s-a lăsat cu greu urnită pe scări. Sunt singură în fața ușii. Intru. Aleg patul cel mai ascuns cu putință. Încep să apară și celelalte colege de cameră. Suntem zece din diferite colțuri de lume. Câteva se cunosc între ele. Printre gene încearcă să-și facă drum o lacrimă. În internatul liceului, la 14 ani am îmbătrânit brusc pentru prima oară. A doua zi mi-am tăiat cozile împletite de mama.
Dorin Vasile
a fost într-o frumoasă zi de început de toamnă. Intrasem la clasa a 9-a și predam funcția de gradul 2. Elevii foarte atenți, liniște deplină, mă simțeam într-o perfectă stare didactică. Pe la mijlocul lecției i-am încurajat să pună întrebări. Se ridică un elev din ultima bancă. Mă scuzați domnule profesor, dar ne-ați predat această lecție și în clasa a 9-a, formula îmi pare cam greșită. De fapt, noi acum avem biologia, probabil că doamna întârzie. Iar dumneavoastră ați ieșit la pensie exact acum trei ani.
