A crescut la munte, unde iernile-s lungi și geroase. Ciupercuțe cu horn adăpostesc comunitatea de oameni și spiriduși. Poveștile de dragoste dintre săteni se împletesc alb cu roș, ca firul mărțișorului. Unul singur nu are pereche. Moș Cristian, bibliotecarul. Nu-și găsește locul, visează lumină și căldură. În Ajun, urcă în primul avion spre America. Christian is having his first coffee in Miami. Hm, de unde o știe pe Mary din Starbucks? Aha, își zise, citind mesajul de pe cană: nenea Cristi, cărți cu balauri aveți?
Fabiola Stoi
Mie nu mi-e frică de iarnă, zice Grunður aproape trântind sticla de bere pe lemnul vechi al mesei. Am tăiat poteci în zăpadă cât acoperișul, am spintecat blocuri de gheață ca să putem ieși în larg la pescuit, am înfruntat negurile apelor unde singurul lucru sigur erau strămoșii privindu-mă de sub barcă. Oricât de grea ar fi, nu mi-e frică de iarnă. Dar nu știu ce să fac, șoptește trecând degetele prin barba gri, cu primăvară asta de Annja, care îmi încălzește inima și pântecele de câte ori mă privește.
Gabriel Rusu
Pe nea Anton l-am găsit de sărbători, lângă mașina mea, cerșind un cozonac. Am văzut ceva părintesc în ochii lui, ceva ce ai mei, cu toate afacerile lor nu îmi puteau oferi. L-am dus acasă și i-am tuns barba neîngrijită. După sărbători am găsit o chirie pentru el. Îl vizitam des. M-a învățat să prețuiesc banii, dar mai mult caracterele. Peste ani, tot de sărbători, Andreea intrase în travaliu. Ai mei erau în Qatar, cu afaceri. Pe holul spitalului mă aștepta bătrânul. Taică, ce nume îi veți pune băiețelului? Anton.
