Sahr Malé Vinicius Erik Alberto Nazarius Dos Santos provenea dintr-o familie săracă. Erau atât de săraci că dacă-i luai la scuturat cădeau din ei doar vise. Și nici alea-ntregi. Viața în favele avea farmecul ei. Toți băieții visau să ajungă fotbaliști celebri iar fetele, fetele visau să se mărite cu ei. Când Sahr Malé luă o bășică de porc și o umplu cu varză kale, știu că aia-i cea mai tare minge. Felicio, vecinul, i-o trase din brațe și șută puternic. Îi rămase piciorul înfipt. De nervi, Sahr îl mușcă. Hmm, gustos.
Alex Caragian
Mihai, tu mi-ai pus sarmale-n bancă? Și caltaboș prin buzunare și murături în cizme? Mă măcina dorul ca mașina de tocat, nu știam că joci șah cu sarmalele. Ce broaște, tovarășe, păi ce, faci sarmale franțuzești, mon cher? Sarmaaalee. Se ridică în capul patului și răsuflă printre nădușeli. Visase. Dădu să-și îmbrățișeze soția, dar aceasta era o sarma uriașă. O acoperi cu plapuma din foaie de varză și mâncă cele trei sarmale din farfuriuța de pe noptieră: ale Crăciunului trecut, prezent și viitor.
George Dometi
Era actor de Baia Mare și îndrăgostit de o copilă din visul unei ierni țărănești din Maramureșul istoric. Fusese invitat să-și petreacă saturnaliile la bunicii ei. Așezat la masa îmbelșugată cu bucate felurite, a fost întrebat la un moment dat, în timp ce-și gătase ultimul dumicat de mestecat, cu blândețe și bunătate, Pumni, vrei? Poftim?, întrebase parcă trăsnit de spaima unor tradiții nerostite. Bătrâna zâmbi și se uită către nepoată. Bica întreabă dacă-ți pune piroște, găluște, sarmale. Vrei?
