Mă, copilu' meu, când ai Dumnezeul ruginit și nu poți să te dai jos din pat, tot ce trebuie să faci e un pas. Și dup' aia încă unul. Și tot așa, până simți sângele că vorbește cu tine. Eu am citit că Trebuie nu există, e doar o altă formă de manipulare, cum e și aia cu Salvatorul care tre' să vină, cred că ne-au murit salvatorii prea devreme și nu mai are cine să ne care crucile. Aia zic, citiți numa' prostii, salvatorul e în tine și nu-i nicio rușine să-ți porți rănile la vedere. Fie, mă ridic.
Augustin Bănică
Ca atunci când jucam în liga a V-a într-un sătuc din Buzău. În stânga era malul râului. Râu care a luat doar o minge meciul ăla. Să te fi dus vreo 7 metri de-a rostogolul dacă erai tușier și călcai strâmb. În dreapta stătea nea Ion. Își începuse sportul etilic și aerobicul verbal dimineața devreme. În spatele porților alte case. Copiii de mingi aveau în fișa postului săritul gardului. Un fel de ciocan, nicovală, cale ferată și Styx. Moartea pasiunii. Hard times create strong people și doar nea Ion părea să știe.
Cristian Nedelcu
Totul la dânsul părea din altă lume. Mulți nici nu-l considerau a fi uman, crezând că e o apariție a Spurcatului pe Pământ, înzestrată de acesta cu puterea irezistibilă de a seduce. Curând, zvonurile au început să curgă. Unii spuneau că și-ar fi vândut sufletul, alții că și-ar fi ucis cu bestialitate iubita, folosindu-se de sufletul ei pentru a încheia un pact cu Necuratul. Altul chiar a jurat cu mâna pe Biblie că i-ar fi zărit coarnele și coada. Prostii. Era doar un violonist dintr-o altă ligă.
