E miezul nopții. Am doisprezece ani și stau cu tata la masa din bucătărie. Mi-e somn, dar tata spune că așa se călesc campionii. Somnul e pentru cei slabi. Are chef de vorbă. Mă pune să îi recit Floare albastră. Abia la liceu se face poezia, dar eu sunt copil de 10 și trebuie să o știu. Totuși este trist în lume. Lăcrimează și își mai toarnă un pahar. Mereu încearcă să își depășească recordul la numărul de pahare băute. Iar din câte observ, și sunt cel mai atent om din lume, tata nu e un amator.
Costică Tihan
Chiquita a luat copiii, un geamantan cu haine și dusă a fost. S-a întâlnit cu Amna la Pub Shakespeare, vizavi de Victoria trainstation, navigând precipitată prin furnicarul de oameni și aerul îmbâcsit. Am plecat, nu se mai poate așa, mă înșală. Șezi blândă, Chiquita. Au comandat câte un Jack și fish & chips. 'Tu-i mama ei de gastronomie. Liniștește-te, dragă, l-ai prins? Nu. Ai găsit mesaje pe telefon sau bilețele? Nu. Și-atunci, de unde știi că te înșală? Știu. Ce să-ți zic? Ești o mare campioană a inventării.
Yuka Brevi
Știu că nu prezint încredere, dar vă jur, Maia, hamsterul meu siberian a murit. El a suferit și mie mi-a părut rău. Și, pornind de la Oh, campioana mea, mi-am adus aminte că urăsc manelele. Să vină SEPULTURA, mi-am zis apoi, să ne repare hududoiul forat în INNER SELF, să ia ATTITUDE. Așa, hamsterul era bătrân. L-am înmormântat, fără prea mare fast, în TERRITORY, în fundul curții, lângă porcușor, pisică și câine, printre ROOTS Bloody ROOTS, RATAMAHATTA, șoarec, te-am iubit. Bine că ai părăsit acest CHAOS A.D..
