Cu popcornu-n barbă și râgâind a bere neagră, Dumnezeu din fotoliul lui noros zice, Bă, Petrică, unde mi-e fularul vișiniu că-n seara asta rupem plasele la păianjen. E finala. Ah, ce fiori luceferici îmi dă pe șira luminii piesa aia. Cum era? La care Petre cu vocea-n offsaid, Să fie potop, să fie vânt, eu pentru Rapid am să cânt. De la 2 metri sub pământ, o să cutremur cu un Cuvânt. Poate să moară o lumea-ntreagă, să fie ziua cea mai neagră, Eu pentru Rapid am să cânt, indiferent de cum și când.
Titela Durnea
Când tenebrele au pus stăpânire pe junglă, aerul a prins iz de teroare. Primate, șerpi, tapiri, se-agățau de liane, și-ascundeau fricile în râul ce despica pădurea. Puma și jaguarul își anunțaseră deja candidatura pentru supremația amazoniană. Al treilea candidat, secret, întârzia. Decisiva urma să aibă loc în câteva momente. Suspansul creștea odată cu liniștea. Surpriză de proporții la numărarea voturilor. Câștigător detașat, Leneșul. Făcu semnul victoriei cu cele două degete și mulțumi PR-ului de origine română.
Diana Cornea
Nu știa. Trăia cu iarba pe ea și respira prin crengile subțiri ale scenei. Din când în când întrezărea o geană de trecut și atunci parcă se înălța pe vârfuri căutând, în sertarul cel mai de sus al dulapului bunicii, ciocolata. O apăsa cerul văruit în miezul verii cu norii lui mici, fistichii, și se legăna ca un copil al nimănui, toamna. Iarna, avea culcuș în carte. Într-o zi, un tânăr prinț se așeză lângă trupul ei bătrân și desenă, dintr-o singură linie, o iubire pierdută. Așii lumii, artiștii.
