Vecinul ne strica mereu ziua. Când prindea mingea, trăgea un șut de-o trimitea la zece minute distanță. Într-o zi am umplut-o cu pietre și am pus-o lângă poarta lui. A ieșit. A văzut-o. Nenea, ne dați și nouă mingea? S-a dat în spectacol, a făcut câțiva pași în lateral, ca Ronaldo, și-a luat avânt și măi, cum să zic, când și-a înfipt șpițul în plasticul ăla umplut de cataroaie ne-am acoperit noi fețele de durere. Când a-nceput să urle ca lupul din desene animate am sărit în sus ca după un gol în Liga Campionilor.
Aurelian Țolescu
Părinții nu au avut încredere în mine. Deși eram un licean bun, în prima treime, eram zvăpăiat, aveam prieteni mulți, petreceri multe, fugeam la festivaluri de muzică și ei nu reușeau să vadă lucrurile pozitive. În '86 am luat bac-ul cu brio și am intrat la o facultate de top. Într-o duminică, tata m-a invitat să stăm la o bere împreună, undeva în oraș. M-a felicitat pentru reușitele mele și zâmbind cald, mi-a zis că nu mai trebuie să mă ascund. Poți fuma de față cu mine, acum ești în altă ligă.
Ana-Maria Butuza
În curtea școlii, mă înconjoară ca puii cei mici, cu puf galben. Se împing, să ajungă mai aproape de mine, să mă atingă, se lasă mângâiați, vorbesc tare și râd molipsitor, cu gura până la urechi. Mi-s dragi ca al meu când era mic și de fiecare dată îl văd pe el în ochii lor. Îmi povestesc deodată, unii peste ceilalți, ce au făcut în vacanța mare, cum a fost la concursul de biciclete unde au luat primul loc și scot dintr-o geantă cupa pe care o ridică fericiți spre soare: suntem campioni, doamna învățătoare.
