Când se oprește ploaia și soarele își face loc printre nori, copilul începe să alerge cu privirea la cer. Printre blocuri, pe străduțe înguste, printre tarabele din piețele ude. Într-o zi s-a dus la mama lui și i-a spus că vrea să fie atlet, printre cei mai buni alergători din lume. Doar așa pot să prind într-o zi curcubeul, a spus el hotărât. Peste ani, a devenit pictor. Pe pânzele lui a prins toate culorile pământului. La curcubeu se mai uită uneori să-și aducă aminte cât de bine alerga, cândva, printre blocuri.
Laura Stanciu
Madam Ionescu împlinise 95 de primăveri. De o viață era într-o concurență acerbă cu vecina Popescu, care era cam de aceeași vârstă. În acea zi, amândouă aveau programate o vizită la medic. Madam Popescu ajunse la parter în căruciorul ei elegant, împins de fata sa. Madam Popescu era deja în fața blocului, cu asistenta ei nepaleză, care-i manevra căruciorul. După obișnuita discuție despre medicamente, porniră spre policlinică. Madam Ionescu îi șopti fiicei apăsat: Mai repede, Zoe, nu sta după ele.
Sorin Rizeanu
Am deschis televizorul și-am desfăcut o bere. Să vedem cine joacă finala cu Barça și să-mi aduc aminte de tine. Tată, după 12 ore la serviciu renunțai la somn să mai stai cu mine. Mic Machiavelli chel și glumeț cu Dacie. Iarna m-am strecurat zilnic în rabla aia roșie să ascult radioul, nu rezistam să te văd în spital. Zăpada s-a topit odată cu tine. Pentru toate ratările mele te învinuiesc doar pe tine, mă ghemuiesc pe canapeaua veche și-ți caut subsuoara. E unu-zero pentru Real, tată, unu-zero.
