Balul bobocilor Electroniști '87 a avut parfum de comedie romantică shakespeariană, emanată de năzdrăvănia studenților. A fost o mare surpriză când la Miss Boboc s-a înscris o fată necunoscută, susținută de băieți cu ardoare. Era frumoasă, înaltă, cu picioare lungi, pe tocuri, cam machiată, dar talentată. Recita, cânta frumos și avea cultură. Stând pe scaun, nu prea știa ce să facă cu picioarele. Puțini au sesizat că, în anumite poziții, i se vedeau boașele din chiloții tetra. A câștigat titlul.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Odată cu întunericul, pădurea prinde viață. Siluete prelungi ies de după copaci, șoapte nedeslușite umplu aerul. Un fascicul de lumină taie noaptea, motorul toarce ca o pisică, o portieră face clic-clac. Apoi tăcere. Dina își potrivește ciorapii, zâmbește strâmb într-un ciob de oglindă, dă să-și aprindă o țigară, când aude un urlet. Un bărbat târăște de păr o femeie, făpturi despletite roiesc s-o salveze. Inima i se strânge și strigă, așa cum făcea odinioară la orfelinat: Arrêtez, monsieur. C'est mon petit frère.
Daniela Toader
Strângea între degete pământul argilos și țesea amintiri. Țările de peste mări, oamenii, idealurile lor mari, mâinile moi, transpirate, nopțile petrecute în aeroporturi pustii, banii pierduți la jocurile de noroc, iubirile de-o noapte, bețiile de-o viață, regretele, lacrimile și promisiunile, încercările și eșecurile, pariurile. Da, pariurile lui stupide, stânca ascunsă sub valuri, nopțile l-au înghițit, una, două, unsprezece. N-ar fi trebuit să sară. Abia în a douăsprezecea a realizat că murise de ceva vreme.
