Luau cina de Crăciun în restaurantul hotelului. Ajutați de alcool, lălăiau toți colinde. Focul ardea în șemineurile răspândite în sală. Afară, zăpada urcase până la jumătatea peretelui de sticlă din stânga și încă ningea. Erau ca-ntr-un basm de iarnă, până la cântecul cu Cele douăsprezece zile de Crăciun, când Mira a aruncat cu cana de glühwein în boxa din apropiere. Fă-l să tacă, a urlat. În noaptea a douăsprezecea mi-a luat copilul și-a fugit. I-am găsit în ziua 13, răsturnați într-o râpă. Înghețați.
Alina Nedelcu
Sunt un înger negru. De genul care hălăduie nopțile prin bordeluri obscure și suge sânge cald de fecioară. Setea mi-e nestăvilită și gâtul îmi arde. Luna mi-e prietenă. Număr sutele de ani ca pe niște scurte clipe. Îmi caut sufletul pereche printre cei ca mine. Nu mă interesează muritorii. Dacă știți pe cineva, let me know. Să-i spuneți că mă va găsi joi, în a douăsprezecea noapte, în dreptul unei coloane gotice luminate de lună. Cu un crin alb și mort între dinți. Cuvântul de recunoaștere: singuraticul.
Ioana Cosma
Azi-noapte am intrat oficial în clasa a doișpea și mă durea n paișpe de bac și de note. Tot ce mă interesa era graffiti-ul pe care-l făceam pe pereții din fața blocului. M-am hotărât să plec de acasă și să-mi termin ultima lucrare, căreia ii ziceam frescă în secret. Era un graffiti imens, în negru și roșu, care reprezenta tot ce uram pe lumea asta: ăia care, cum au zis băieții de la BUG, dorm pe bani în timp ce noi murim de foame. O să fie cea mai bună lucrare a mea înainte să dispar din zonă. A doișpea.
