În cele ce urmează, Mihai Buzea (n.1971, a publicat până în prezent articole în presa culturală, plus nouă romane. Cel mai recent: Tarot la Polirom, 2023) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Ți-am pierdut adresa, Ziua cârtiței, Liga campionilor și Primăvara începe cu Tinder - toate textele aici.
*
Vorbă lungă, sărăcia omului: propun factorilor de decizie de la LiterNet, indiferent cine vor fi fiind aceștia, recrutarea doamnei Laura Stanciu în echipa de... de ce-om fi, că nici nu știu. De jurați? De îndrumători? De dătători cu părerea? De câini călăuze? Mă rog, nu contează. Esențial este că locul doamnei Stanciu este în sânul micului nostru colectiv: mic, dar unit! Mic, dar compact! Mic, dar puternic! Similar pentru doamna Carmen-Ecaterina Ciobâcă. Aceeași situație.În al doilea rând: am fost foarte surprins de sfioșenia generală a textelor de la tema Primăvara începe cu Tinder. Mă așteptam la o dezlănțuire a imaginației, la o saturnalie literară, la alte chestii. Când colo? Cam toată lumea s-a dovedit la fel de timidă ca mine. Textele sunt cumințele. Uimitor. Dragi colegi: suntem bătrâni?!
În ultimul rând: dacă voi primi acceptul onor' Conducerii Unității, câtorva dintre voi le voi recomanda, cu toată seriozitatea și în absența oricărui spirit de glumă, să se pună serios pe muncă. În maxim 18 luni, cel puțin trei oameni dintre cei care scriu aici pot avea un manuscris publicabil. Nu e de joacă. Din urmă vine o generație extrem de talentată, care va mătura totul în calea ei. Eu înțeleg că am reputație de excentric, de original și chiar de nebun, dar nu despre asta e vorba acum, ci despre timing: e timpul. Pentru unii dintre voi, a venit timpul. Nu irosiți clipa asta astrală, că tot restul vieții veți plânge după ea! Va fi prea târziu. Spor!
Ți-am pierdut adresa
1. Apoi mi-am amintit cum într-o seară mi-ai spus că stai pe-o stradă cu nume de popă, să fiu mai aproape de Dumnezeu, ai zis și m-ai privit serios, ca de obicei. Am luat la rând străzile, Popa Nan, Popa Tatu, Popa Soare, casă cu casă, ușă cu ușă. Nimeni nu părea să fi auzit de tine. Nimeni nu părea să te fi văzut vreodată. Dar cu fiecare zi, în loc să scadă, speranța creștea în mine. Cu cât șansele să te găsesc piereau, cu atât te simțeam mai prezent. Până când mi-am dat seama că te port cu mine peste tot. În pântec. (Radu Gramatovici)
Am oftat cu maximă tristețe. În enumerare nu e inclusă și strada Popa Șapcă.
2. M-am gândit că mă descurc, mai fusesem o dată. Am găsit blocul. Și scara - în câte scări din același bloc o fi bradul încă împodobit în martie? Etajul era mai sus de 2 și mai jos de 6, că obosisem pe scări până la tine și obosesc de la mai mult de 2 etaje, dar nu rezist peste 5. Știam coloana de apartamente. La etajul 3 scria familia pe ușă, nu era ăla. Am bătut la 4, mi-a deschis poliția. Așteptau un traficant de droguri și eu aveam niște iarbă cu mine. Oare era 5 sau 6? Mai bine sunam. Eh, o trece repede anul. (Iulia Biro)
"Cu mine" sau "la mine"? Enfin. Mi-a ieșit în ianuarie un prieten. Doi ani pentru posesiune și comercializare. Mi-a zis că se-apucă iar, că altceva nu știe să facă.
3. N-o să-nțelegi vreodată cum doare umilința. M-a târât după ea. Un bărbat m-a privit cu ochi de pește mort, apoi a decretat: e rupt, doamnă. Eu n-am crescut o curvă, a strigat. E vina ta, i-am zis. Ți-a păsat doar de note. Fetița ta de zece. Premianta. Care nu spune nu. Când mi-a venit ciclul prima dată, m-am speriat de moarte. Unde erai atunci? A plâns, a trântit uși. Nu i-am spus că te urăsc. Că aș fi vrut să fi rătăcit hârtia dată când m-a trimis la tine. Castanilor, B2, etajul 3. Cel mai bun prof de mate. (Carmen-Ecaterina Ciobâcă)
Perfect. De ce nu este doamna Ciobâcă în locul meu? Asta vreau a ști!
4. Bună, Corp, încă te văd. M-am urcat pe scara asta către cer și jos e plin de tine. Uite, te văd cum stai pe malul râului și speli covorul pe o băncuță. Cânți. Mai știi când ne-am întâlnit? Rătăceam ca nebunul și îmi căutam o casă, apoi te-am văzut. Hehe, ia uite ce-ți tremurau picioarele când ai dat examenul de admitere. Ai rămas gol, văd cum te spală și plâng. E ceață. Ce-ți mai plăcea să dansezi. Mai ești? Corp? Ești numai suflet, îți spunea, iar asta era ceva de bine. Unde ești? Eu am urcat. (Ruxandra Coman)
Îmi scapă motivul pentru care "e ceață". Dar acesta e cel mai original text al temei.
5. Eva își aranjează păpușile. Are zece, de toate culorile și mărimile. Le pune în cerc pe pat: V-am promis că v-o prezint pe sora mea cea mică. Nu mai am cum. Mama s-a dus la spital, dar când s-a întors, nu mi-a adus-o. M-a păcălit. Am văzut că slăbise tare. A venit fără burtică. Suntem foarte supărați. Tata nu prea mai vorbește cu mine. Stă la televizor. Mi-a zis că barza a greșit adresa pentru că n-are GPS. Dar la spital se ajunge foarte ușor, că doar e în centru. Putea să întrebe pe stradă, nu? (Laura Stanciu)
Perfect. De ce nu este doamna Stanciu în locul meu? Asta vreau a ști!
6. Mi-am făcut manichiura, pedichiura, m-am coafat, machiat, epilat, m-am îmbrăcat cu rochia cumpărată special pentru întâlnire, chiloți noi, dresuri noi, sutien nou nouț. Am ieșit cu o oră mai repede din casă. La fix eram la el în cartier. Nu găsesc hârtia pe care mi-a scris cu pixul adresa. Răscolesc toată geanta, nu e nicăieri. Și n-am nici numărul lui de telefon. Cum stăteam eu așa dezorientată-n drum, m-am gândit că, dacă tot sunt aranjată, coafată, epilată, ce-ar fi să-i fac o vizită scurtă lui Costel? (Monica Bologa)
Al șaselea text al temei ar fi trebuit scris de mine, cum am zis de la bun început. Dar ce vină am dacă doamna Bologa a scris mai bine decât aș fi putut scrie eu? Să las textul doamnei pe dinafară ca să mi-l bag pe-al meu? Unfair!
Ziua cârtiței
1. Familia și cei mai buni prieteni au fost prezenți la ziua mea. Am primit multe cadouri. După ce am mâncat tortul, am ieșit la fotbal. România vs. Argentina, stadionul Petrolului Băicoi, 1994. Am tras paiul mai lung, așa că fac parte din echipa României. Soarele ne-a obligat să purtăm șepci (cu cozorocul la spate). Tribunele păreau pline cu suporteri, în realitate erau rândunicile reîntoarse la cuibul din colțul tribunei. Mirosul ierbii și bucuria jocului. Când pământul îmi fuge de sub picioare, evadez în acea zi. (Vlad Mușat)
Domnule, trebuia să explici cititorilor de ce șepcile erau purtate cu cozorocul la spate! Nu toată lumea a jucat fotbal în copilărie. Soră-mea, de pildă, era portar. Purta șapca cu cozorocul în față.
2. Ca în fiecare an, în 2 februarie, clujeni înarmați cu bețe și saci au urcat Dealul Feleacului. Au scormonit găurile galeriei U până când primul a vestit: am găsit și toți s-au adunat în jurul lui Mic care a ridicat, princiar, cârtița deasupra capului, a strâns-o de coadă și aceasta a vorbit, însă în ungurește. Mai căutați, le-a cerut Mic, și când o aflară, animalul grăi: primăvara începe în martie și va ține până la sfârșitul lui mai. De ziua mea nu mai vreau urări, aștept cadouri de vreți să aveți o toamnă lungă. (Ana-Maria Butuza)
După "am găsit" mergea o virgulă, și mergea bine. Mai e ceva: "și când o aflară", sau "și când o aflară pe a doua"? Mie a doua variantă mi s-ar părea mai logică.
3. Chelnerița-i toarnă cafea și ia farfuriile de pe masă. Farfuria lui goală cu furculița mânjită de plăcintă e pusă peste farfuria neatinsă. Ca de obicei? îi zice femeia. Da, îi răspunde bărbatul. Apoi se ridică, îi întinde banii femeii și în schimb primește o palmă peste fața învinețită. Pleacă și se urcă în mașină. De 6 luni de zile reface ziua accidentului fiicei lui când, după masa de prânz, fetița lui îi mărturisește că e însărcinată, el o respinge, ea îl pălmuiește, se urcă în mașină și. (George Dometi)
Nimic de comentat. Text rotund ca o minge de baschet.
4. Doi Dumnezei avea Magdalena în viața asta. Unul era sus, în cer, grijind totdeauna de alte lucruri, de alți oameni. Celălalt era bărbatu-său, Gheorghe. Îi auzi vocea aspră: Dumnezeii tăi de muiere puturoasă, să nu vin eu acuma la tine. Se uită speriată spre casă. Bărbatul dormea pe prispă cu pumnii încleștați. Privi leșul cârtiței și ochii i se aprinseră de o înțelegere amestecată cu nebunia. Să nu ucizi, șopti. Își îndreptă trupul schilodit de lovituri, apucă sapa și porni hotărâtă spre casă. (Elena Mihaela Hristodorescu)
Ia să vedem: "și ochii i se aprinseră de o înțelegere amestecată cu nebunia". De ce nebunie? Dacă pricep eu bine, Magdalena omoară cârtița cu sapa și își dă seama, pentru prima oară în viață, că s-a lăsat păcălită de Porunci. Că cei ce le-au dat nu le-au dat pentru ea, ci pentru ei. Și atunci ia decizia. Care numai nebunească nu e, din punctul meu de vedere. Deci: "și ochii i se aprinseră a înțelegere".
5. E legat la ochi c-o eșarfă de mătase. Stă pe scaun, în mijlocul camerei de hotel. E-aproape beznă, doar în colțuri ard lumânări cu aromă de mosc. Vrea altă femeie, i s-a luat de mirosul de ciorbă al nevestei. E ziua lui, și-a făcut cadou cea mai tare femeie din oraș. Se deschide ușa. Tocurile stiletto se aud pe gresie, o rochie cade foșnind. Ea i se așază pe genunchi, îi ia mâinile i le pune pe trup. El îi frământă carnea tare. Se ridică spre sâni. Hei, știe semnul ăsta, el a ținut-o primul la naștere. Tincuța, tu? (Nicolae Popescu)
Genial. Tema Ziua cârtiței nu trebuie să includă obligatoriu o cârtiță. E vorba de altceva: accentul cade pe "ziua", nu pe "cârtiței"! Textul acesta o demonstrează din plin.
6. Paharul e gheara ta, cu care te zgârii pe față, zilnic. E punctul de plecare, punctul de sosire. E cercul înțepenit în timp. Îți petreci ore întregi privindu-l. E ura din iubire. E alfa și omega. E oboseala dintr-o secundă cu boală cronică. E vindecarea, din păcate. E tremurul dinaintea pasului spre nimic. E inima singurătății. Filimon nu înțelegea de ce psihologul folosea atâtea definiții ca să-i explice că el e un bețiv. Plus că fiecare oră îl costa trei sticle cu vodcă de calitate. Pe puțin. (Horațiu Dudău)
Al șaselea text trebuia să-l scriu eu, dar iată că l-a scris Dudău. De ce trebuia să-l scriu eu? Păi... o dată, pentru că așa am promis, iar a doua oară, pentru că am făcut doi ani de terapie ca să mă las de băut. Procesul este exact cel descris în text.
Liga campionilor
1. Pricop vine-acasă la unu noaptea. Vera îl ia-n primire imediat: Unde-ai fost, mă? Pric a băut șampanie, are sânge-n instalație: Ăăă, recunosc, am fost la Gilda. Îți zic sincer, e altă ligă la toate, chiar și la mâncare. Face ciorba de perișoare mai bine ca tine. Vera mustăcește: Mda, a venit să-mi ceară dimineață o porție, cică să-i pună lui Panfil la sufertaș. Și ia zi, tot poziția misionarului a cerut-o? Pric face ochii de broscoi: Asta de unde-o știi? Mă, prostule, de ce crezi că mă caută Panfil, pentru ciorbă? (Nicolae Popescu)
După semnul două puncte (:) se scrie de obicei cu minusculă, nu cu majusculă.
2. Era minutul 51 când începuse să simtă durerea, dar nu voia să iasă de pe teren. În calitate de căpitan se simțea responsabil să-și conducă echipa până în finală. Cu ligamentul varză a reușit să ducă meciul la capăt. Medicul i-a spus că nu poate juca finala, risca să nu mai meargă niciodată. O să joc oricum, i-a răspuns. De ce vrei să riști tot doar pentru un singur meci? E ca și cum m-aș întoarce-n Colosseum. De două mii de ani suntem aceiași gladiatori, doar că purtăm alte nume. (Andrei Alexandru Mitică)
"De două mii de ani suntem aceiași gladiatori, doar că purtăm alte nume" - sunt de exact aceeași părere.
3. Ca atunci când jucam în liga a V-a într-un sătuc din Buzău. În stânga era malul râului. Râu care a luat doar o minge meciul ăla. Să te fi dus vreo 7 metri de-a rostogolul dacă erai tușier și călcai strâmb. În dreapta stătea nea Ion. Își începuse sportul etilic și aerobicul verbal dimineața devreme. În spatele porților alte case. Copiii de mingi aveau în fișa postului săritul gardului. Un fel de ciocan, nicovală, cale ferată și Styx. Moartea pasiunii. Hard times create strong people și doar nea Ion părea să știe. (Augustin Bănică)
Styx-ul e complet în plus. Altfel, text foarte bun. A, da: numeralele de la zero la zece se scriu de obicei cu litere, nu cu cifre.
4. Vecinul ne strica mereu ziua. Când prindea mingea, trăgea un șut de-o trimitea la zece minute distanță. Într-o zi am umplut-o cu pietre și am pus-o lângă poarta lui. A ieșit. A văzut-o. Nenea, ne dați și nouă mingea? S-a dat în spectacol, a făcut câțiva pași în lateral, ca Ronaldo, și-a luat avânt și măi, cum să zic, când și-a înfipt șpițul în plasticul ăla umplut de cataroaie ne-am acoperit noi fețele de durere. Când a-nceput să urle ca lupul din desene animate am sărit în sus ca după un gol în Liga Campionilor. (Camil Popescu)
Propun "și-a luat avânt și, cum să zic, când și-a înfipt șpițul" în loc de "și-a luat avânt și măi, cum să zic, când și-a înfipt șpițul".
5. Madam Ionescu împlinise 95 de primăveri. De o viață era într-o concurență acerbă cu vecina Popescu, care era cam de aceeași vârstă. În acea zi, amândouă aveau programate o vizită la medic. Madam Popescu ajunse la parter în căruciorul ei elegant, împins de fata sa. Madam Popescu era deja în fața blocului, cu asistenta ei nepaleză, care-i manevra căruciorul. După obișnuita discuție despre medicamente, porniră spre policlinică. Madam Ionescu îi șopti fiicei apăsat: Mai repede, Zoe, nu sta după ele. (Laura Stanciu)
Fundul doamnei Laura Stanciu trebuie să stea pe locul pe care stă fundul meu acum. E complet absurd să-i judec eu textele doamnei Stanciu! Dar, da: după (:) se scrie de obicei cu minusculă, nu cu majusculă. Mă rog, e o cutumă, am văzut-o nerespectată de nenumărate ori, zic și eu așa. (nota LiterNet - editorul LiterNet nu are aceeași părere cu privire la această cutumă, astfel că la începutul unei comunicări în vorbire directă folosește majusculă chiar în lipsa liniuței de dialog).
6. Era elev la seminar când a căzut în patima malahiei. S-a lepădat de scârbavnica pornire abia după hirotonire doar ca să o înlocuiască cu alta și mai putregăioasă: preacurvia. Timpul i-a albit părul și i-a înmuiat cerbicia. Dar tolba păcatelor nu s-a făcut mai ușoară. S-au înghesuit în ea simonia și pizma și iubirea de arginți. Când a venit clipa întronizării iar fiii omului i-au sărutat dreapta ca unui Preafericit n-a fost deloc surprins. Înțelesese că, în depravare sau virtute, Dumnezeu iubește campionii. (Ionuț Morariu)
Cel mai bun text de la această temă. Felicitări, Ionuț Morariu!
Primăvara începe cu Tinder
1. Titi se urcă voios în rata de Atârnați. Bondoc, dat cu gel și cu blugii rupți de la chinezi, Titi colcăie de frumusețe și ceva nedefinit, cu miros greu de parfum ieftin. Zâmbind, își activă șarmul pentru toate fetele de pe online. Cf. Iești frumi. Vriau o poză k tine. Ieu sunt l-a sală, fac mușchi. Am bani, am mașină șii vriau să te eau de nevastă. Am 190m șii locuiesc în London. Te pup. Te sun imediat, am un call de la munk. Da, mami. Da, draga mea. Iau și lapte praf? Bine, viața mea. Pupă și copiii. (Caterina Tudorache)
"Bine, viața mea" m-a topit. Lol. Csf, ncsf. Tudorache + Buzea = BFF
2. Și unde ai cunoscut-o, întrebă bunicul curios și flămând de-o vorbă. Pe Tindăr, răspunse tânărul fără vlagă. Buzele moșului se-înghesuiră într-un colț și sprâncenele se aburcară una spre alta. Își reveni repede și zâmbi șiret. Eu tot așe, pă Tindă. Așternurăm un țol și-o cunoscui bine. Apăi unde să merem, că într-o parte dormeau ai ei, în ailaltă frații și afară înghețase clopotu-n băț. Da-i plăcu s-o cunosc. Fu rândul tânărului să strâmbe din buze. Unde zici c-ai cunoscut-o? P-un țol, în tindă. (Dan Banu)
În sfârșit, cineva s-a gândit să utilizeze un alt strat al limbii române! Dragi colegi, vă zic direct: e păcat să lăsați nemulsă splendoare de limbă. Româna e grozavă, din punctul ăsta de vedere. Are englezisme, grecisme, maghiarisme, franțuzisme, slavonisme, turcisme, țigănisme, latinisme, germanisme și alte câte - intrați în ele ca-n unt, că merită efortul!
3. Mă chea-mă Mădălin și șanț un băiat fin. Left. Sergiu urăște minciuna și botoxatele. Left. Lui Adrian nu-i place să piardă timpul pe net. Ați ghicit, left. George e căsătorit, caută la fel. La fel de left. Ionel are tatuaj cu Adelina, Bogdan are poze explicite, Gina e lesbiană. Obosesc. Îmbătrânesc. Renunț. Până la urmă e primăvară, voi ieși pe o bancă în parc și voi citi o carte. Cine sunt eu să judec oamenii? Sunt doar o biată Denisa, o tocilară De Nișă căreia îi place să carte diem. (Denisse Oana Rădoi)
De-nișă sau Ghei-șă?
4. El mormăia ceva, iar eu mă gândeam c-au trecut aproape douăzeci de ani de când ne-am cunoscut. Pentru câteva minute, mi-am închipuit cum ar fi să ne despărțim, s-o iau de la zero, să-mi fac profil de Tinder. Există oare Tinder și pentru femei trecute de prima tinerețe? Dintr-o dată am simțit cum mă apucă atacul de panică. Cumva, ideea de-a mă lăsa atinsă de un străin mi-a dat o transpirație rece pe șira spinării. Așa că nu i-am mai reproșat nimic. Am uitat de gunoi și de becul neschimbat de atâta amar de zile. (Ana Maria Dobre-Nir)
Per-fect. Nimic de comentat. "Am uitat de gunoi și de becul neschimbat de atâta amar de zile" - păi fix de aia mai stă și nevastă-mea cu mine.
5. Ca să nu rămâie fată mare în viața asta, Consuela apelă până la urmă la serviciile unei agenții vestite. Stabili o ședință foto la studio, își luă rochia plisată cu guler macramé și se prezentă la agenție. Un domn între două vârste, nici prea prea nici foarte foarte, îi prezentă albume cu domni asemănători lui. Ceva mai pe ochi albaștri nu aveți? Și să aibă casă la țară musai, că citii io undeva că fericirea s-a născut la sat. Aia-i veșnicia, doamnă. Îi fac și veșnică pomenire, să n-aibă grijă. (Fabiola Stoi)
Mai bine "să aibă musai casă la țară" în loc de "să aibă casă la țară musai". Sună mai veridic, cel puțin în urechea mea nemuzicală. Genial: "Aia-i veșnicia, doamnă" - m-am regăsit în domnul între două vârste, silit de sărăcie să facă o muncă sub nivelul lui de calificare. Consuelele sunt obositoare.
6. Leffy și Pensy s-au adunat la una mică, la "Gecris", pe Bucureștii Noi. Ce fa' Leffy, bine, cu munca, ce fa' Pensy, bine, cu pensia, hai noroc, să dea Dumnezeu sănătate, da' stai așa, că acuși tre' să pice și Alex, un băiat de la mine, de când eram io în activitate. Alex, Alex, aici, mă, aici suntem. Ia zi, tată, cu dragostea cum stai? Tinder? Ce aia? După ce Alex a explicat și-a plecat la date, Leffy și Pensy s-au înțeles să-i ceară lui Dumnezeu banii înapoi. (Mihai Buzea)