Sunt copil. Mergem la film, în grădina de vară. Ne echipăm să nu ne fie frig, foame, sete, pipi, caca. Ne lăudăm la toată lumea că avem bilete și mergem din timp, să ajungem pe lumină. Ne așezăm, ne trec toate cele de mai sus. Așteptăm să se întunece. Mai întâi se laudă tovarășul apoi, incredibil, mare cât un bloc, începe filmul Planeta Kin-Dza-Dza. Tare, colorat, în limba rusă. Mă sperii, încep să plâng, iau două palme și adorm pe pernele cărate. Cred că a fost un film prost, că a zis și mama că m-a bătut degeaba.
Laura Stanciu
La opt dimineața, Iris se dă jos din pat, dă fuga în bucătărie și își pune apă într-o cană. Când o duce la gură, mama ei sare să i-o ia: Iubita mea cea însetată, știi că abia după ce îți cureți limba și dinții, trecem la ceai și mâncare, nu-i așa? Iris se duce la baie, face un periaj corect, clătește, scuipă, se șterge pe mâini și se întoarce la mama ei. Mami, eu fac ce-mi spui, dar în filmul de aseară, o femeie a băut cafea de cum a deschis ochii, că i-a adus-o un bărbat pe tavă. A fost corect?
Ina Moldoveanu
Un el îmbrăcat în roșu, se uita pe fereastra unde nu se zărea nimic. Din cinci în cinci minute schimba scaunul. De la un taburet cu trei picioare la un jilț strălucitor. La final se sparge geamul. Vuiesc știrile. Este o capodoperă cu substrat psihologic. Actorul este nominalizat pentru cel mai bun premiu. Dar nu a schițat nici măcar un gest. Nu cred că poți critica interpretarea, dacă nu cunoști traiectoria artistului. E vibrant. Nu și-a luat privirea de la fereastră 90 de minute. Cu mintea a spart geamul? Nu cu o piatră.
