Nu e o sarcină? Nu, răspunse doctorița, apoi îi zâmbi. Sabina o privi cu sprâncenele ridicate, trei riduri adânci între ele. Nu? Nu. E normal în premenopauză, se tratează cu pastiluțe și în câteva zile o să uitați de asta, apoi vă aștept la control. Credeam că e un bebeluș, murmură. Așa am pățit când l-am avut pe Tudor, am sângerat zile în șir. Aveți cincizeci de ani, doamnă, ce bebeluș? Îl aveți pe Tudor. Nu-l mai am, suspină. L-am născut prematur. N-a trăit. Credeam că mi-l dă Dumnezeu înapoi, pe ultima sută.
Cecilia Fofiu
E hărmălaie strașnică în mijlocul satului la ojină. Ion Păguboi îl bumbăcește de zor pe Dinu Pilangiu care țipă ca din gură de șarpe, n-am furat-o eu nene, a venit ea singură la mine. Și-am muls-o că se tânguia sărăcuța de dureri de țâțe. Zi mă, te juri, întreabă suspicios Ion. Mă jur frate, uite, să n-am parte veci de muieri. Nu se pune, și-i mai îndeasă una. Dinu disperat, căzut în țărână, insistă, mă jur pe ultima sută de votcă înainte de post. Așa, mai vii de-acasă, dă-o naibii de capră teleleică, hai la birt.
Arthur Ianoși
Afară plouă și apasă. Înăuntru apasă și mai mult. N-ai văzut încăpere mai tristă. El, pe scaunul balansoar, ea, pe marginea patului, cu pomeții mânjiți de mascara. Prăpăstiile căscate între pliurile de la cearșaf înghit cu noduri toate nelegiuirile unei relații predestinate eșecului. Cuvintele s-au spânzurat demult de lustră, doar un cântec la radio le aduce aminte că cicatricile se citesc printre rânduri. Nu mai e loc de lacrimi. Ea se ridică și deschide fereastra. Etajul nouă. O prinde-n ultima clipă. De gleznă.
