Seară pe malul mării, la 2 Mai, în 2019. Amicii ne-au făcut o surpriză minunată și ne-au așteptat pe plajă cu de-ale gurii, cu voie bună și multă căldură sufletească. Ne-am bucurat mult și am cântat toți încetișor, acompaniați de chitara mea și de lumina lunii pline, reflectată în apa mării. Târziu, în noapte, am făcut baie în marea caldă sub reflectorul lunar și totul părea incredibil și magic. Incredibil a fost și când am ieșit din apă și am realizat că pierdusem verigheta. N-a mai fost nimic.
Sanda Burță
Odată, mi-am înfipt cangea într-un pui de rechin și mi-a luat juma' de zi să-l trântesc pe punte. Mi-a spart cu coada ultima sticlă de whisky de-am stat treaz zile-n șir. Asta m-a-ntors pe dos cum întorci o gioarsă de haină și abia atunci vezi că-i descusută rău, vrei să repari ceva, de pildă relația cu nevastă-ta. Începi să cauți acul potrivit deși știi că ți-ar trebui cangea, o-nfigi în burta lunii și tragi, tragi pân-o trântești la picioarele ei, uite cât te iubesc io pe tine, fa proasto, nu puteai să m-aștepți?
Ioana Epure
A fost odată o prințesă ce trăia într-un palat de lemn, la malul mării. Ziua se juca cu fire de nisip, împletea cosițe aurii cu tot cu scoici, înota cu delfinii, hăt departe, ajungea să vorbească și la niscaiva întruniri de corali. Dar noaptea, își revărsa magia și ce atingea, vindeca. Ieri, biata scrumbie cu buzița ruptă de pescarul cel lacom, azi e bine mersi. A mângâiat-o prințesa. Întrebată de unde-i vine, mă hrănesc cu lumina lunii, a zis, apoi și-a atins obrazul și a devenit Regina Nopții.
