Ora 12 o sună pe Ora 14. Mă bucur că ai răspuns. Am vrut să te aud, mai ales că mai am doar 10 de minute de viață. Să știi că trec foarte repede. La 12:07 am primit telefon de la Ora 13, care m-a întrebat cum mă descurc. Sunt bine, dar mă presează timpul. Ceremonia de final pentru Ora 11 m-a impresionat. A durat o secundă. N-am avut nici când să meditez la asta. E extrem de aglomerat. Ai să vezi. În fiecare clipă se întâmplă câte ceva peste tot în lume. Nu apuc să-ți povestesc. E 12:53. Te las.
Cecilia Fofiu
Nu-i văcuța, mormăie moșul cu șiștarul gol. O căutăm amândoi, zice baba, c-ar înnopta luda afară și-i rău amurgul ăsta vânăt. Pornesc șontâc, unul gheboșat, altul șchiop. Aud larma de talangă ce-i poartă în poiana cu iarbă înrourată unde Dulama, cu o rază încâlcită în coarne, trage înapoi soarele, de jos, de după deal. Speriați, rup iute firul luminos, îi trec lațul după gât, și o mână la muls. Din laptele ăla au întinerit peste noapte. Și au avut un băiețel, cu păr auriu, pe taică-tău. Culcă-te acum, încheie buni.
Arthur Ianoși
Degeaba i se-nnodaseră lacrimile în barbă, degeaba îi spusese preotul că acum-ul e singurul ce moare clipă de clipă ca să renască doar în cei care sunt prezenți cu adevărat, n-a fost chip să își convingă tatăl. Te faci pe dracu scriitor, ăia mor de foame, inginer te faci. Inginer s-a făcut, dar a continuat să scrie pe ascuns, când avea timp sau nu era prea obosit de la muncă. Timid, și-a rugat o colegă să trimită ce a scris. Unei reviste. Într-un final a fost publicat. Capodoperă. Cel mai sfâșietor bilet suicidal.
