Și am să vă dau. Vom avea toți ce mânca, unde dormi și unde pleca. Numai votați-mă. Nebunului îi voi da lumină, surdului muzică, mutului portavoce, tristului umor și săracului o para chioară. Astfel toți să fiți mulțumiți. Numai votați-mă. Pe căzut am să-l ridic, pe înălțat am să-l cobor, pe uituc am să-l trezesc și pe alții am să-i fac unii, pe săraci am să-i îmbrac și pe bogați am să-i dezbrac. Echitate, nu egalitate. Numai votați-mă. Lista de semnat se află în buzunarele goale. Umpleți-mă.
Florina Hegedüs
În Vestul sălbatic unde femeia nu prea avea de ales am avut oportunitatea să lucrez ca fată de salon, să fiu independentă. Jupoanele scurte nu mă fereau de pericole obișnuite dar îmi aduceau dolari. Mulți. Aici l-am cunoscut pe Joe. Timid cu bulgărași de aur în portofel și, i-a plăcut cum lucrez, dar mai mult, i-au plăcut ochii mei scânteietori ce priveau doar înainte. Bărbați erau mulți pe atunci, femei puține. M-a ales. Ferma, copiii, nepoții au șters trecutul din mine. Doar Joe știa, cine am fost. Ieri a murit.
Vero Anttheia Teodoru
În clasa neîncălzită ținea orele. Copiii îmbrăcați cu haine groase și căciuli îl așteptau. Repetăm colinde, câteva zile mai sunt până la Moș Ajun. Plecau din bănci, se așezau cum făceau mereu și începeau încetișor pe două voci: Domn, Domn să-nălțăm. Pe chipurile lor se citea bucuria, pe fața profesorului de muzică mirarea. Cum pot fi așa senini? Aburii se răsuceau în rotocoale ciudate ca niște desene abstracte ce dispăreau în tăcere. Povești neștiute, nespuse. Toți aveți azi 10 în catalog. Sună.
