Pe ea o chema Mathilde și locuia în Povestea prințesei de smarald din volumul XII, iar pe el Luka și locuia în Taina gondolierului din volumul IX, același raft. Îi adusese împreună fiul proprietarilor care scrisese o sinteză literară "Dragostea în literatura secolului XX". Te iubesc, a murmurat ea îmbujorată. Eu te iubesc înzecit, i-a replicat el teatral. Nu mai pot trăi fără tine, i-a șoptit ea. Oh, dar știi că de cum coborâm din poveste devenim muritori, ca toți ceilalți. S-au luat într-o joi.
Adina Colțea
Se întâlneau în lift, în fiecare zi, cam la aceeași oră. Nu și-au vorbit niciodată. Tăceau împreună până la etajul 20, unde el cobora. Ea zâmbea cu ochii-nchiși, încă trei etaje, privindu-l cum adoarme în brațele ei. A doua zi, pe la etajul doi, el o duce cu barca în larg, ea îi aduce micul dejun la pat. Într-o joi el i-a dăruit un bob de rouă, ea pitea vise-n părul lui. Liftul s-a prăbușit într-o duminică, când nu era nimeni în preajmă. Doar poveștile din mintea lor nu s-au mai găsit niciodată.
Daniela Toader
S-a născut într-o luni, la șase dimineața. Copil nedorit, avortul interzis. La șase ani, când toți ceilalți copii voiau o bicicleta, ea își dorea să devină astronaut. La optsprezece ani voia să trăiască o dragoste la prima vedere. La douăzeci de ani își dorea să nu-l fi întâlnit niciodată. La treizeci de ani încă visa la sufletul pereche. La patruzeci de ani a încetat să-și mai dorească ceva. La cinzeci de ani, când au găsit-o, agățate de tavan, i se bălăngăneau, netrăite, visele.
