Eric e un băiat blond cu ochi de culoarea castanelor. În doi iunie va împlini zece ani. Dacă-i ștrengar? Este. În sufletul lui mare cât o lună plină. În povestea lui nescrisă, în care-i un prinț nemuritor ce cucerește lumea. În cea scrisă, Eric e doar un chip de copil al cărui zâmbet are colțurile buzelor lăsate-n jos. Un chip care strigă ajutor, la care unii răspund cu lacrimă, alții cu indiferență. O poveste pe care nimeni n-o dorește. Îngropată, în întâi iunie, în colțul lăsat al unui zâmbet.
Gabriel Rusu
Tanti Floare l-a cunoscut pe JR într-o seară, pe canalul lui Fuego de tiktok. După câteva glumițe de modă veche, le-a fost clar că erau sortiți unul pentru celălalt. Americanul căuta o oază de liniște, iar Buzăul părea locul perfect pentru căderea definitivă a cortinei. Cum filmele nu mergeau prea bine, tanti Floare i-a trimis 300 de dolari pe Revolut. Baby, cum să rămâi fără rețetă compensată? Doar că nemernicul, după ce se văzu cu sacii în căruță, trimise un ultim mesaj. Sorry darling, m-am împăcat cu Sue Ellen.
Miruna Prescher-Spiridon
Am crezut că voi fi singura mamă din lume care și-a înghițit copilul de frică. Am crezut că o să ne înghită lumea pe amândoi. Mama a râs. Mi-a zis că toți copiii se nasc din frică de femeie și povești muritoare. Femeia, povestea și lumea pentru care s-a scris mor toate. Străbunica a născut ca să omoare povestea războiului. Bunica a născut ca să omoare povestea sărăciei. Mama a născut ca să omoare povestea comunismului. Eu nasc pe prohodul poveștilor lumilor lor. O să vedem cine moare din asta.
