Când a ieșit ukazul, lumea n-a fost indignată. La urma urmei, se auziseră grozăvii mult mai mari, părea ceva frivol, de tabloid. Ei, ce mare lucru, a fost rechiziționat tot rozul din lume pentru un film. Avem atâtea culori, una mai puțin nu se vede. Nimeni nu s-a gândit serios la consecințe și, oricum, nimeni nu pricepea cum se poate face, tehnic, chestia asta. Asta până primăvara următoare, când magnoliile roz, lipsite de seva colorată, nu au mai înflorit. Cum, și rozul de la magnolii? O urăsc pe Barbie.
Daniela Toader
N-au descoperit-o niciodată. N-aveau cum. Nimeni nu știa cât de mult îl iubea. Într-o zi i-a făcut o surpriză și i-a sunat la ușă. Când a văzut-o, i-au rămas cuvintele înțepenite în gât. Ea a intrat și a început să turuie. Ar face orice pentru el, i-ar găti gulaș și i-ar spăla cămășile. Chiloții. Șosetele. Și n-ar vorbi neîntrebată. Să moară ea de nu-l iubește de moare. Dar el nu și nu, că e însurat. Când a terminat, Magnolia Protopopescu și-a scos un șervețel din buzunar și a șters toate urmele.
Cristian Nedelcu
În celula în care fusese aruncat, singurele raze de lumină pătrundeau prin fanta de aerisire, la care nu avea cum să ajungă. Pe unul din pereți, un fost deținut scrijelise forma unei ferestre boltite. A început să râcâie și el, cu lingura pe care o furase profitând de neatenția gardianului. Mai întâi un copac cu flori, apoi încă unul. Și păsări. Multe păsări. Când s-a lăsat întunericul, tremurând de frig, s-a ghemuit pe scândura ce-i ținea loc de pat. S-a visat învelit cu o plapumă de petale roz.
