Nu o văzuse pe mama ei. Știa multe despre ea, îi povestise bunica despre copilărie, despre motivul pentru care plecase de lângă ea. Era ca un spiriduș din povești, voiai dar îți era și teamă să o întâlnești. Când a găsit fotografia cu ea a privit-o mult și a sărutat-o. Pistruiata. Așa o numise văzându-i pistruii împrăștiați pe nas. Într-o zi a întâlnit-o, în sfârșit. La spital. Se pierduse de tot și toate, însă a întins mâna spre fată și i-a pipăit pistruii. Asta i-a adus o licărire în ochi. În rest niciun zâmbet.
Oana Jindiceanu
Se simte iar mirosul acela. Miroase a 20 de ani, a poezii scrise pe șervețel, a vise neîmplinite încă pentru că nu s-au copt destul și a Motoare. E abia aprilie, dar miroase a vară, mi s-a împistruiat chipul, așa cum o face la mare. Și ochii. Sunt turcoaz. Vreau să mă plimb prin oraș până obosesc, iar tu să mă iei în brațe și mă porți ca pe o tânără mireasă pe sub copacii înfloriți. Miroase a vară și vreau să dansez, să privesc stelele și să ascult noaptea ca și cum nu mai există nimic altceva.
Sorin Rizeanu
Pistruiul tău pe vârful degetului meu. Îl șterg ușor cu mâna cu gândul să te dezbrac și mai mult. Puncte de zar pe pielea-ți spumă de mare, mireasă cu solzi, joc de noroc pentru un marinar pierdut. Bine că te-am auzit cântând, corabia mi-era trasă de curenți aiurea și tu-mi dăduși o direcție. Și acum că m-ai mâncat zac în pântecul tău, Don Juan bucuros că sunt iar înăuntrul unei femei, chiar daca tu ai coadă de pește. Și înainte să mă sting în întuneric îți mai număr odată pistruii. De pe ficat.
