La Mall monşer, la Mall!

Lunea trecută m-am refugiat de caniculă în primul Mall răsărit în cale - cel de lângă poşta Vitan. Sincer, nu mă aşteptam la mare lucru - eu chiar detest centrele astea comerciale -, dar ziua s-a anunţat încă de dimineaţă mult mai plină decât ne-am fi dorit...

Pe timp de caniculă lumea zace. Chiar şi atunci când întâmplarea face să dai de aer condiţionat, de cele mai multe ori prost reglat, pe la 18^oC - doar organismul nostru funcţionează optim la temperatura ambientală de 23^oC! - nu ai parte de dezmorţeală, ci de un alt şoc termic. Aşa că nu e prea înţelept să ai aşteptări prea mari de la tine. Iar de la prichindei cu atât mai puţin...
- Nu vreau la bile!
- Acum îmi spui Matei, după ce am plătit?
- Sunt numai bebeluşi aici. Doar nu vrei să mă joc cu ei? E umilitor!

După ce primim asigurări de la "stăpâna bilelor" că biletul nostru e valabil pe tot parcursul zilei, ne retragem cu gândul că vom reveni într-o jumătate de oră. Nu de alta, dar conform unui mai vechi şi foarte prost obicei, îmi adusesem de lucru acolo. Venisem echipată, cu laptopul după mine, sperând, în inconştienţa mea, să pot scrie vreo oră-două, cât timp se aruncă el de bezmetic prin bilele de plastic. Mai ales că în vremuri nu foarte îndepărtate era extrem de greu de extras din plăsticăraia aceea multicoloră. Acum însă, nici vorbă de aşa ceva!

Zis şi făcut, ne îndepărtăm de obiectiv. Destinaţia? Jocurile video de la etaj! Tocmai mă întrebam în gând unde greşisem şi cui. Detest respectivele jocuri. Nu vreau să mă repet, dar vă pot garanta că, dacă mi-ar sta în putere, le-aş desfiinţa pur şi simplu. Apoi, subit, îl aud că se răzgândeşte din nou:
- Mami, hai mai bine să mâncăm ceva!

Bineînţeles, altă dandana! Poate credeţi că exagerez, dar dacă îmi spuneţi voi un singur loc cu mâncare sănătoasă într-un asemenea sfânt stabiliment comercial, vă promit că de acum înainte voi mânca numai acolo.

În fine, ne aşezăm la masă, începem să mâncăm, când aud un strigăt de luptă venit din străfundurile stomăcelului puiului meu, care decretează:
- Vreau la toaletă!

Dau să mă ridic în viteză, dar îl văd că îmi aruncă o privire plină de reproş - dar mâncarea?
- Dacă o lăsăm aici, sigur ne-o mănâncă cineva!
- Nu cred Matei... Oricum, dacă mergem cu ea la toaletă, după aia o putem arunca.

Ce cred eu e însă mai puţin important. Iată-ne aşadar în toaleta damelor. Încărcaţi până la refuz cu bagajele aduse de acasă, cu pachete, pacheţele, sticluţe, jucării ataşate meniului şi pahare de plastic, care nu se închid ermetic, descindem spre un loc în care nu e bine să ajungi nici măcar pentru o scurtă vizită de lucru. Neavând încotro, intrăm şi ne străduim din răsputeri să facem faţă rigorilor momentului.
- Am diaree...
- Văd, aud, simt...
- Îmi pare nespus de rău că am stricat excursia.

Poate n-o să mă credeţi, dar chiar eu îi spusesem că mergem în excursie la "Dinozauri". Ce să-i fi spus, că în oraşul în care stă el s-a trecut de curând de la codul portocaliu la cel roşu, şi scapă cine poate? Am încercat şi eu să tratez mai vesel o problemă amară. Şi altceva, mai de Doamne ajută, nu mi-a venit pe moment...
- Nu-ţi fă griji, mititelule, dă-o încolo de excursie.

După cea de-a doua rundă de negocieri cu burtica, ne luăm la revedere de la aerul condiţionat şi de toaletele de la Mall, şi ne îndreptăm spre casă - să vedem ce se întâmplă cu burtica. Sperând, de bună seamă, că un singur pliculeţ de Smecta avea să rezolve problema.

Ca un făcut însă, odată ajunşi acasă, în cuptorul nostru drag, toate inconvenientele dispar ca prin farmec. Nici urmă de plictiseală, proastă dispoziţie ori diaree. Dorul de bile revine obsedant, alături de cheful de film şi de liniştirea taifunului din burtică. Prea târziu însă - noi eram deja acasă, adică în celălalt capăt al oraşului!

E limpede că nu îmi e sortit să am parte de pic de răcoare în vara asta! În următoarea însă, jur pe ce am mai sfânt că mă voi face luntre şi punte să nu mai rămân în Bucureşti peste vară - din iulie până în septembrie. Deşi, dacă şi la Sinaia sunt acum 32-33^oC, nu ştiu unde m-aş mai putea ascunde. Vin veşti din munţi că până şi gheţarul Scărişoarei se topeşte. Ca şi cum întreaga natură s-ar fi stricat la burtică şi acum are febră mare...

Notă: Sînziana Popescu este creatoarea Tărâmului lui Andilandi, un mini-portal pentru părinţi şi copii.