de câte ori mă trezesc / chaque fois que je me réveille / cada vez que me despierto / ogni volta che mi sveglio / каждый раз когда просыпаюсь / always when I wake up

de câte ori mă trezesc în casa fără uși
mă simt pe jumătate om

dacă mă uit la pătrimea de cer
prin optimea de fereastră
de pe o șaisprezecime de perete
mă simt de treizeci și două de ori mai transparent

atunci însă când
pe deasupra
oglinda mă privește făcându-mi cu ochiul
lumea Bum! se sparge
în șaizeci și patru de pătrățele egale

și uite cum se face
că mă trezesc atunci între pământ și cer
rătăcind pe o tablă de șah
ca un șotron în formă



chaque fois que je me réveille dans la maison sans portes
je me sens comme la moitié de moi-même

si je regarde le quart de ciel
à travers le huitième de la fenêtre
sur la seizième partie du mur
je me sens trente-deux fois plus transparent

et si
de surcroît
le miroir me fait subitement un clin d'œil
le monde Boum! éclate
en soixante-quatre petits carrés égaux

et voilà comment
je me retrouve alors entre ciel et terre
à errer sur un échiquier
comme une marelle en forme

cada vez que me despierto en la casa sin puertas
me siento como la mitad de mi mismo

si miro el cuarto del cielo
en el octavo de ventana
sobre la decimosexta parte de la pared
me siento treinta y dos veces más transparente

y además si repentinamente
el espejo me guiña un ojo
el mundo Bum! se quiebra
en sesenta y cuatro cuadraditos iguales

y entonces me encuentro suspendido
entre el cielo y la tierra
vagando sobre un tablero de ajedrez
como una rayuela bajo la forma

ogni volta che mi sveglio
nella casa senza porte
mi sento la metà di me stesso

se guardo il quarto del cielo
attraverso l'ottavo della finestra
sulla sedicesima parte del muro
mi sento trentadue volte più trasparente

ma quando di scatto
lo specchio mi fa l'occhiolino
il mondo Bum! si rompe
in sessantaquattro quadratini uguali

e allora mi ritrovo
tra cielo e terra
deambulando su una scacchiera
come una campana a forma

каждый раз когда просыпаюсь
в доме без дверей
я чувствую себя на половину человеком

когда смотрю на четверть неба
через восьмую окна
на шестнадцатой части стены
я чувствую себя
в тридцать два раза прозрачнее

а еще когда зеркало
мне внезапно подмигивает
то весь мир вдруг бум! разбивается
на шестьдесят четыре равных квадратиков

и я оказываюсь
между землей и небом
на шахматной доске
похожую на классики в форме

always when I wake up
in the house without doors
I feel like a half of myself

if I look at the quarter of the sky
in the eighth of the window
on the sixteenth of the wall
I feel thirty-two times more transparent

and if moreover
the mirror suddenly winks at me
that empty house bursts Boom!
into sixty-four equal little squares

and then I feel suspended
between heaven and earth
wandering on a chessboard
like a hopscotch having the shape of