Pe Jazz i l-a lăsat cineva la ușă lui Dan. Deși mereu îi plăcuseră câinii, i se păruse prea mare bătaie de cap să aibă unul, dar cu corcitura aia mică n-a avut încotro, l-a iubit de când l-a văzut. L-a numit Gogu și câinele nu prea răspundea la nume, până într-o zi când erau în parc, Gogu fugea fericit după niște raze de soare, o turistă l-a văzut și i-a zis lui Dan: Look at all that jazz, this dog must make you really happy. S-au trezit cu Gogu lângă ei, ca și cum s-a auzit strigat, și Jazz i-a rămas numele.
Sonia Ungureanu
În ultimul an o cărase la toate chefurile și bețiile cu prietenii lui de doi bani. Se lăuda cu ea, ce femeie de casă e, în timp ce neisprăviților ălora le curgeau balele măsurând-o cu ochi împăienjeniți de alcool ieftin. Cel mai tare o dezgusta când plătea lăutari să-și rupă arcușul la masa lor. Închise ochii și făcu o recapitulare. Căsnicia lor se transformase din vals în manea. Fani, dujmani, Dubai, parai. Lăutarul o fixa cu ochi sticloși. Îi veni să vomite. Înșfăcă poșeta și țâșni pe ușă. De azi va improviza.
Monica Aldea
Unora le place jazzul. Mie nu. Dar aș da o șansă filmului. Așa o abordase Grig pe Ursula, tânăra interpretă de jazz, în urmă cu 30 de ani, când deveniseră colegi la secțiunea de estradă a teatrului. În două luni se căsătoriseră și nu ratase nicio reprezentație a ei din țară sau străinătate. Luă coșul cu lisianthus și porni spre teatru. În sala de conferințe, bannerul uriaș anunța programul - ora10.00 - spectacol omagial, in memoriam Ursula Smith. Grig preluă microfonul - Unora le place jazzul. Mie nu.
