O relație imposibilă. Eu ascult hituri, el e obsedat de muzica aia pe care o ascultă oamenii deștepți și pe care eu nu o pricep. Nu-mi place deloc, o harababură fără miez și ritm. Dar mai aștept un pic, o să-i spun după primul sărut. Nu i-am spus nici după al zecelea, nici după prima noapte nebună de iubire, nici după ce s-a mutat la mine. Aseară, când am ajuns acasă, am găsit un bilet de adio. Mi-a spus că nu poate fi cu o femeie căreia nu-i place jazzul. Acum stau pe fotoliu și ascult obsedant Ella Fitzgerald.
Dan Banu
Găsi tonomatul, căută cu degetul Kind of blue, introduse moneda și se așeză înapoi la masă în fața ceștii de cafea. Muzica începu să curgă ca o miere grea peste lucrurile din jur, înfășurându-se în jurul lor, căutându-le miezul. Sorbi o gură de cafea. În cele din urmă muzica reuși să le pătrundă și lucrurile începură să se fărâmițeze în particule fine ca praful. Apoi porni a bate vântul și praful colorat se risipi. Se trezi pe marginea unui lac. Pe celălalt mal o domnișoară aduna frunze ruginii.
Daniela Rusu
Scena era cufundată în semiîntuneric. Foi îngălbenite, încărcate de partituri, stăteau împrăștiate pe podea, ca după o rafală de vânt. Scaunele, poziționate la aceeași distanță, erau așezate în semilună, pe trei rânduri. În centru, un saxofon ruginit, peste care se așternu un strat gros de pânze de păianjen. Și-o tăcere apăsătoare, ce m-a făcut să-ntorc spatele. Am închis ochii preț de câteva secunde, până am auzit orchestra. Am căutat grăbit în geantă. Printre umbrele din oglinda se distingeau două mâini.
