Am văzut varză în piață. Mi-am amintit de tata. Pe timpul ăsta trebuia să mergem să cumpărăm varză. Îl apuca operațiunea asta fix când aveam cea mai multă treabă la serviciu. Dacă îi spuneam că vin mai târziu, era în stare să ia taxiul și să se lupte cu sacul cu varză. Tata punea varză la murat. Era cea mai bună. Când eram copil, am tăiat tubul cu care o vântura ca să-mi fac tuberman. Nu m-a certat. A doua zi s-a dus și a cumpărat alt tub. Ce dor îmi e de-o varză murată. Și acum am treabă la serviciu.
George Dometi
N-aș începe acum apologia suferinței mele ca să demonstrez cât sunt de distrus. Mizez pe imaginația voastră. Limitată, desigur, dar fără să vă simțiți jigniți, vreau să mă dezbrăcați frunză cu frunză. Sunt 36 de foi, împărțite în 9 straturi. Primele 6 am fost fericit, fiindcă nu îmi amintesc nimic. Apoi am făcut cunoștință cu moartea. În anii de beznă, nemișcare și boală am trăit de toate. Totul s-a scurs din mine cu durere, dezamăgire și disperare. Cu mâinile slinoase rulez nefericirea. Gustos?
Arthur Ianoși
Ce mi-e varză, ce mi-e barză, mi se cam fâlfâie de ambele. Sunt la vârsta când nu mai cred în Moș Crăciun. Nu pentru că nu ar exista, dar după ultima scrisoare, în care, să fiu sinceră, nu am cerut prea multe, mi-a adus o ceapă cu mesaj. Citez: Ceapa e ca varza, multe straturi până ajungi la miez. Mi-au dat lacrimile, recunosc, dar dacă eu îți cer friptură și tu îmi aduci salată, eu îți cer S, tu îmi aduci XL, e clar că, undeva pe drum, ne-am rătăcit sau mă faci grasă. Lecție învățată, scrisul nu ține de foame.
