A murit. Bogat. Subit. Salvare, agitație. Degeaba. A doua zi, femeile lui, actuale și foste, au venit de grabă. Ce avem noi aici, întrebă sarcastic avocatul, impecabil îmbrăcat. Păi, a lăsat totul alteia. Cum, alteia? Da. Mai era una, na. Doamne ferește, contestam. Da, se poate, le încurajă, cu gândul la onorariul lui gras. Si nouă nu ne-a lăsat nimic? Ba da. Scrie aici: o garsonieră, peștele Doubletail Betta, și, silabisi cu ochelarii pe vârful nasului, bastonul din lemn. Folosit, adaugă. Sunteți varză, gândi el.
Tina Dublea
Zac în zeama asta de ceva timp. Da', i-am auzit zicând că timpul e relativ. Poate azi, poate mâine, poate când își vor face tochitura aia sau la Crăciun. Doamne, cum m-aș mai rula eu pe lângă sarmale și ce giumbușlucuri aș trage cu pălinca aia de prună curată, mamă, mămăligă îmi mai trebuie și gata, numai să vină să ridice odată pietroiul de pe mine, că deja m-am cam îmbujorat de la sfeclă și nici nu vreau să mă împut, să mă tai cu cuțitul, că altfel le va duhni relativitatea la modul exclusiv, jur.
Florina Hegedüs
Aștept în anticameră. Mă foiesc pe scaun rușinată. Am nevoie de semnătura Lui deși, prea puțin m-au interesat cele sfinte, spre deloc. Îmi vine rândul, intru. Fără să-L privesc încep să-I turui. Despre visele-cârje ce le-am pus în litere să-mi fie suport la drum. Așa m-am trăit și-s mulțumită. Și, doresc aprobare să intru-n gradină. ÎL aud oftând, zicând: Mai fată, tu te-ai sinucis cu fantezii. Ca alde tine am podul plin și n-am o capră să le rumege. Du-te-n pustiu. Petru, să intre următorul.
