Nu ajung la meci, nu mă simt bine, vorbea bărbatul la telefon. Sunt răcit tare, îmi curg și ochii, vai de capul meu în ce hal sunt. S-a mai privit o dată în oglindă, ochiul drept era sticlos și vânăt, iar stângul clipea pe sub arcada umflată. Se împiedică de papucii aruncați prin cameră și-l podidi plânsul. Naiba-l pusese să guste neatent din sarmalele pe care nevastă-sa le făcuse. Dar mai rea a fost observația tabu când a spus senin că mămica lui le făcea mai bune, mai sărate, mai cu afumătură.
Ana-Maria Butuza
Mi-am găsit iubit oșean. Când m-a prezentat familiei, musai a fost să îmbrac portul lor: cămeșă, cheptar, pindileu cu pogmată, zadie, zgardă, opinci și, pe cap, chischineu. Afară erau patruzeci de grade, curgeau apele pe mine, dar mai mult de emoție, căci, din curți, de după garduri, socăcițele țipureau: de-nsurat m-aș însura, mireasă de mi-aș afla. Iar eu, numai mireasă nu mă simțeam, împachetată în toate straiele, ca o sarma gata ornată, numai bună de îmbucat de gura lacomă a viitoarei soacre.
Ana Ludușan
stau nesigură pe picioare și privesc, e bine, deodată aud vocea surorii mele, nu mi-ați luat ce v-am cerut, se dezlănțuie potopul, cui să-i mai tihnească de Paști, speriată trag un rând de frunze să mă apăr de rău, fratele face scandal că nu are adidași ca fiul primarului, părinții plâng, mă ascund, intru în hora literaturii, mare gâlceavă, mă ascund, trag toate frunzele peste mine să nu pătrundă picătură de lumină de la soare, scriu, scriu, frunzele mi se albesc, mâini îndemânatice mă dezbracă și mă pun la murat.
