Am ajuns în Purgatoriu. E liniște. Ceilalți șoricei mă privesc curioși, așa că le spun cum s-a terminat totul pentru mine. Mirosul acru m-a ademenit. Am alunecat în butoi și, înainte să știu, eram deja în apa rece și sărată. Am dat din lăbuțe, dar era prea târziu. Tot ce vedeam erau bucăți de varză rotindu-se într-un dans straniu. Cei din jur tac, mă privesc grav. Un șoricel mai bătrân oftează. Apoi, murmură, cu o voce gravă, ca pentru sine. Ispitele nu iartă pe nimeni. Lasciate ogne speranza, voi ch'intrate.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Mă trezesc buimacă, alerg după tramvai, stau într-un picior pe scară, întârzii, șeful se încruntă, m-așez la calculator, casc de-mi trosnesc fălcile, cineva întreabă ceva, nu înțeleg nimic, ah, ce-aș dormi cu capul pe birou, altcineva îmi arată o diagramă, mi-e poftă de plăcintă, ba nu, plăcinta-i dulce, ar merge ceva acru. Castraveți murați, gogonele-n saramură, borș de putină sau măcar lămâi. La cinci rup ușa, am o întâlnire. Moare, să-mi cauți moare, îi strig soțului din prag când ajung acasă. Și da, e băiat.
Aurelian Țolescu
Mare tragedie înainte de Crăciun. Mama își rupsese mâna, tata fusese plecat și n-a apucat să pună varză la murat. Perspectiva era a unei crize profunde la masa de Crăciun, din cauza lipsei de sarmale. Nu acceptau să cumpere varză murată de la piață că nu e bună, că nu știu ei ce-au pus țăranii în butoi etc. Drept urmare, în conspirativitate, am cumpărat varză murată din piață, de la un nene din Botoșani și am făcut eu sarmale, așa cum scrie la Cartea de bucate. Zece ani au vorbit despre acele minunate sarmale.
