Soldățelul verde trebuie să scape din nou din debara, câmpul de luptă de zi cu zi. E singur împotriva celorlalți soldăței. Trece de prima linie, apoi își face scut din trupul unui inamic răpus și ajunge să învingă o armată întreagă. La final, trebuie să se lupte cu cel mai puternic, un general care arată la fel ca el, doar că are un braț lipsă. Ies din debara și îmi pun eroul lângă poza cu bărbatul în uniformă de militar. Ar fi fost mai bine ca tata să fie agent de pază, așa cum e tatăl lui Petruț.
Ana-Maria Butuza
Odaia aceea fusese încuiată mereu. Nu știa ce era în ea, decât ce vedea prin gaura cheii. Într-o zi, găsi ușa deschisă larg. Era goală. Dispăruseră toate lucrurile. Ana intră, răsuci cheia și se întinse pe parchet cu ochii în tavan; camera mea, își spuse și repetă în gând de nenumărate ori. A doua zi, aduse o masă șchioapă, o ladă de lemn, o pătură, câteva cărți și jurnalul ei secret. După amiezele nu o mai vedeau, apoi nu au mai văzut-o cu zilele, uitând că există. Când și-au amintit, fata devenise transparentă.
Adriana Patroi Miu
Vântul a adus un aer cald, dinspre pădure, cu miros de fum. La început, copiii nu i-au dat importanță; în august totul pare mai fierbinte. N-au luat în seamă nici țipătul apăsat al păsărilor, fiind preocupați să prindă convoiul de rădăști. Apăruseră de nicăieri și picau amorțite în praf. I-a trezit zgomotul unui trunchi de copac căzut la pământ. Pierduse lupta cu focul și se zvârcolea acum în jăratec. Picioarele lor au rupt-o la fugă spre izvor, acolo unde balaurul nu mai avea putere. Ne naștem 80% apă. Suntem.
