Pe palier, mă joc cu prietenii. Ecou de pași împleticiți pe casa scării. Aud vocea brută de bețiv vociferând la fiecare etaj. Copiii-și ridică întrebător privirile spre mine. Mă ridic. Le spun să păstreze jocul până mâine. Fug în apartament. Din ușă, mă uit la umbra cu șorț ce iese din bucătărie. Fața mamei trădează amestec de îngrijorare și resemnare. Ochii-i licăresc în spatele vânătăilor. Fugi în camera ta, îmi face semn cu capul; o ascult. Cu scăfârlia sub pernă, sper să n-aud ușa trântindu-se de perete.
Arthur Ianoși
Printre cruci încărcate de ani trăiți și netrăiți. Printre morminte acoperite de flori de gheață. Printre alei unde tristețea strigă Mami, vreau acasă. În spatele capelei unde se spun glume despre cei care pleacă. Lângă banca pe care o gravidă își mângâie burta în timp ce se uită la o poză alb-negru îngălbenită de timp. Sub nucul unde stau sprijinit în hârleț și îmi rulez o mahoarcă. În spatele fularului pe care ea mi l-a făcut cadou. Da, se sapă și în Ianuarie, moartea nu are vacanță. Și nici groparii.
Iulia Stavre
Atitudinea de învingător, hainele de firmă, mașina de fițe, coafura impecabilă, poșeta unicat și pantofii stiletto mă definesc. Sunt femeia de succes, antreprenoare, soție și mamă model. Noaptea demonii și fricile mă poartă pe culoare sinistre, în labirintul gândurilor, mă ceartă, că pot mai mult, că soțul a plecat în weekend cu cealaltă și nu în teambuilding, că totul e din vina mea, că mă ofer cu ușurință oamenilor, păpădie împrăștiată în vânt. La cafea, ochelarii de soare îmi acoperă lacrimile.
