Când văd farmecul
cerului pe-nsert, lentoarea sa liniștitoare;
geometria stelelor cu nume
de urși, de câini, lebădă, fecioară;
alte planete cum ni le-a arătat Voyager,
asemenea planetei noastre și-atât de diferite,
fiecare cu luna ei, sau mai multe,
discuri luminoase, inele ciudate, fețe cu cratere;
comete cu pleata
curbată de forța soarelui;
peisajul Căii Lactee
ținând în arcul ei licăritor
o infinitate de sori
(să zicem o mie de miliarde);
știind că există prăpăstii de beznă
care-nghit materia și chiar lumina,
știind că galaxia noastră
e doar una dintr-o mulțime
de ceea ce numim ceruri -
asta mă tulbură. Mă tulbură.
(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)