Am început să scriu acest articol cu ceva timp în urmă, separat de ceea ce scriu acum. Am șters totul pentru că filozofam asemenea lui Kant despre o riguroasă convenție umană, mai degrabă o operă de gestiune superficială și grosolană, creată de om pentru a fi mai liniștit. Trâmbițam că esența timpului trăit nu se măsoară cu calendarul sau cu ceasul, ci prin empirism. Poate că precedenta mea abordare nu se îndepărta într-atât de șablonul unei retrospective obișnuite, căci n-am văzut pe nimeni să destăinuie fleacuri. Noi toți așezăm pe tavă cele mai dragi amintiri, sperând că nu se vor estompa și nu se vor pierde, că vor rămâne vii și în putere. Totuși, uit cum se tastează atunci când devine prea personal, iar dacă nu aș avea un scris dezordonat și ilizibil, poate că aș uita și cum se scrie cu pixul pe foaia pe care, fiindcă nu îi dăruisem un final sau nu era finalul pe care îl plănuiam, aș rupe-o.
Nu știu nimic din ce va urma. Bat pasul pe loc exact ca un soldat încolțit, ce înapoi n-are cum s-o mai ia, iar înainte doar de-i curajos răzbate. În 2024 am împlinit 17 ani. Nu mă simt deloc de 17 ani, oricâte melodii aș asculta despre vârsta mea de acum, fie ele de la Vama sau de la Alexandru Andrieș. Unii necunoscuți îmi spun domnișoară, alții doamnă... și mă întrebă ce fel de margarină să-și cumpere de la Lidl. Unii îmi dau țigări, alții îmi cer buletinul. Uneori mi-e rușine să recunosc că sunt încă la liceu, alteori mă bucur că îi pot vedea pe ai mei zilnic, nefiind nevoie să-i sun din vreo cameră de cămin. Sunt din Alexandria, un oraș mic, aproape de Dunăre, unde zilele se împletesc cu nopțile și rezultă sedentarism emoțional pentru un tânăr nemulțumit cu traiul la veioză. Nu am mulți prieteni, nu ies în grupuri mari și nu îmi place să discut banalități, le evit cu orice preț.
Dacă m-ai întreba ce aș face în fiecare an cu aceeași dăruire, aș spune teatru. Nu vreau să sune cumva patetic, dar nu pot să argumentez de ce vreau, pentru că nu știu dacă pot traduce ce simt. Nu simt extaz, mai repede aș plânge și m-aș huli pentru că îmi imaginez că doar pentru asta trăiesc, că doar asta m-ar face cu adevărat fericită. Am căutat un dram de fericire și în 2024. Am schimbat trei trupe de teatru. Am făcut naveta în două orașe diferite. Am repetat în parcuri, pe stradă, în săli de clasă cât o debara, în timpul orelor de curs, în tren, în autobuz, în toate sufrageriile prietenilor mei, la restaurante, la petreceri... uneori și în somn.
De la sfârșitul lunii octombrie 2024 merg la București în fiecare weekend, căci acum fac parte (împreună cu cea mai bună prietenă a mea) dintr-o trupă unde simt că în sfârșit progresăm.
Am fost de două ori la Vama Veche în 2024. Prima oară de 1 mai, cum cere tradiția și a doua oară, în august, așa cum m-am obișnuit. Mereu se întâmplă câte ceva neașteptat. Spre exemplu, de 1 mai nu am avut cazare o noapte, iar a doua zi nu ne răspundea proprietarul, așa că am dormit în mașină. În august, mai hilar, s-a defectat mașina și am plecat cu tractabila și cu șoferul pe deasupra, direct în club.
În oglindă, am fost de două ori voluntar pentru UNATC în 2024. O dată la Uși Deschise, în martie, altă dată, în iulie, la Gala Absolvenților. Evident că merg pentru că vreau să mă familiarizez cu facultatea, să văd spectacole, să cunosc oameni... și e prielnic, mai ales că nu merg singură, merg cu cei mai buni prieteni ai mei, care vor să urmeze același drum ca și mine.
În 2024 am văzut mai multe filme ca niciodată. O să las mai jos o listă cu cele mai îndrăgite filme ale fiecărei luni. De asemenea, voi lăsa o listă și pentru cărți.
Ianuarie - Sex, Lies and Videotape (1989) de Steven Soderbergh
Februarie - Terminus Paradis (1998) de Lucian Pintilie
Martie - Y tu mamá también (2001) de Alfonso Cuáron
Aprilie - Last Tango in Paris (1972) de Bernardo Bertolucci
Mai - California Dreamin' (2007) de Cristian Nemescu
Iunie - Trois Couleurs: Bleu, Blanc, Rouge (1993-1994) de Krzysztof Kieslowski
Iulie - La Chinoise (1967) de Jean-Luc Godard
August - Blue Velvet (1986) de David Lynch
Septembrie - Betty Blue (1986) de Jean-Jacques Beineix
Octombrie - Les Amants du Pont-Neuf (1991) de Leos Carax
Noiembrie - Vagabond (1985) de Agnės Varda
Decembrie - Dekalog (1989) de Krzysztof Kieślowski
Ianuarie - Inimă de câine (1925) de Mihail Bulgakov
Februarie - Livada de vișini (1904), Unchiul Vania (1897), Pescărușul (1896) de Anton Pavlovici Cehov
Martie - Locuri comune (1986) de Adrian Păunescu
Aprilie - Ecce Homo (1908) de Frederich Nietzsche
Mai - Căderea (1956) de Albert Camus
Iunie - Femei (1978) de Charles Bukowski
Iulie - Șuncă pe pâine (1982) de Charles Bukowski
August - Versuri (1966) de Bertolt Brecht
Septembrie - La țigănci și alte povestiri (1969) de Mircea Eliade
Octombrie - Nunta lui Figaro (1784) și Bărbierul din Sevilla (1816) de Pierre de Beaumarchais
Noiembrie - 1984 (1949) de George Orwell
Decembrie - Anna Karenina (1878) de Lev Tolstoi
Nu în ultimul rând, în 2024 am început să scriu pentru LiterNet, ceea ce este o mare bucurie și o necesară formă de escapism.
Cât despre mine, cred că anul 2024 m-a învățat să fiu mai atentă cu cei din jurul meu și să-i apreciez mai mult. Să-mi aloc mai mult timp pentru pasiunile mele și să fiu mai fermă în păreri. Sunt multe de povestit, ce-i scris aici e prea puțin și prea necondimentat, dar jur că dacă aș deschide galeria telefonului și ți-aș arăta cum a decurs anul meu, am pierde noțiunea timpului.
