În copilărie, în serile de iarnă, o fascinau luminile orașului văzute de la fereastra camerei, la ultimul etaj într-un bloc de zece etaje. Privea indiscret poveștile umbrelor din apartamentele de vizavi. Copiii care fugeau de la televizor în camera lor când apărea tatăl băut și nervos, perechea ce se certa în fiecare seară, ea trântea ușile, se arunca pe fotoliu, suspina în batistă, pianistul ce repeta partituri la lumina lumânărilor, părinții ale căror umbre se împreunau a rugă deasupra pătuțului abia instalat.
Monica Aldea
Nătângeniul e-n febra electorală. Câteva ceasuri până la votare, iar Mutu a jurat să apere cu orice preț democrația, veghind somnul consătenilor și binele colectiv. După ultima inspecție a urnelor, i-a zis domn primar: Tot pățitu-i priceput, în tine ne e nădejdea. Pe clădire, umbra lui Mutu se profilează ca un spirit rural bun. Orbit de un fascicul de lumini, vajnicul erou cedează. Hai c-am glumit, zice Leana, sprijinindu-l să nu cadă. Tăticu m-a trimis cu lanternele, sunt din piață de la ruși.
Paul Dârvariu
A fost odată un împărat care avea trei fete. Voia să știe cui îi va lăsa împărăția, când i-o veni sfârșitul. Hotărî să le supună la un test. Ce i-au spus fata cea mare, Umbra, și cea mijlocie, Lumina, știți din povestea anterioară. Fata cea mică, Iubirea, i-a spus: dragă tată, iubirea va fi cea care va salva lumea, deci te rog să mă alegi pe mine. Împăratul analiză răspunsurile și hotărî: întrucât femeile nu au ce să caute în politică, voi lua o pilulă albastră și mă voi strădui să fac un băiat.
