Lelea Ucă urcă greu treptele luminate de soare pînă în podul casei, să scoboare nuci pentru cozonacii de Crăciun. Lumina cădea în rază groasă pe mijlocul scîndurilor, întețind întunericul din colțuri. Deodată își făcu semnul crucii și-o trecură toate apele. Dintr-un ungheț, patru ochi o priveau lucioși. Și fași, Arghirîțo colea pi-ntuneric? Pti, bîtu-ti-ar Șil di Sus, iar alîptezi copchilul așila cari mîni-poimîni îi dau măsălili șeli noi șî mustețili? Ti duc la popî, sî ti dezlegi di necuratu'.
Dan Banu
Uite domnu care-i treaba, îmi zice taximetristul, în viață oricât te-ai strădui totu ține de soartă. Unii îi zice Dumnezeu, da io-s certat cu el de când mi l-a omorât pe Emil. Viața e o pădure deasă, în care se vede printre copaci ba lumină, ba întuneric. Degeaba se dau unii pe după trunchiuri să le fie doar lumină, că soarta le scoate-n cale altul și altul și vine umbrele. Nu există numai lumină, că și dac-ar fi, te obișnuiești cu ea și apoi orice cădere e întuneric adânc. Cum a fost după Emil.
Răzvan Dițescu
Lumea spune că naștem împreună poezii și povești. Că jocul nostru de v-ați-ascunselea e unul etern. O caut neîncetat. Nu o zăresc. Se zice că suntem nededespărțite, că dăm lucrurilor formă și profunzime, că nu existăm una fără cealaltă, că ne completăm. Cu toate acestea, nu o găsesc. Trebuie doar să cred că există, asta-i concluzia mea. Hai, să ne jucăm în continuare. Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece. Cine nu-i gata, o iau cu lopata. Ați văzut cumva unde s-a ascuns umbra?
