Făcuse drumul acesta de multe ori încântată că poate să-și ajute părinții. Mergea după pâine cu bănuții în mână și plasa pe umăr, știa ce are de făcut, cum și cât să aștepte la semafor să poată trece pe culoarea verde strada. Pornise sigură pe trecerea de pietoni când a fost spulberată de un bolid din care bubuiau boxele chinuite de nivelul maxim al manelelor. Au vrut să dispară, dar au fost opriți de un alt vehicul izbit. Poliția a scos din mașină călărețul fără cap. Un bombardier analfabet, dar posesor de permis.
Sanda Vaideș
Sub bolta Cerului, între Coloanele infinite ale Lumii, înconjurați de stele căzătoare și aștri arși, cei patru Călăreți ai Apocalipsei își sloboziseră Caii la malul Lacului de hidrargir. Caii păreau zidiți din Majolică din Cuptoarele antice ale Chinei sub dinastia Xia, albind în lumina Nopții ca nălucile unor răposați. Dintre cei doi Munți de Oase, tropotul celui de-al Cincilea cal, suna ca un Clopot de Apoi. Călărețul care venea nu avea Cap. Era simbolul atroce al Vremurilor Viitoare. Un Robot.
Aurelian Țolescu
Cu ceva ambiție, cunoștințe și multe gânduri calde, m-am trezit de tânăr în postura călărețului care putea struni orice fel de bidivii imaginari sau întrupați în mașinării, relații sociale, familiale sau profesionale. Am câștigat vreo 25 de ani orice fel de cursă. Când schimbarea de generații și chiar familia mi-au tăiat capul, toate amintirile frumoase au căzut în gol și de atunci tot încerc să-mi refac memoria încercând să-mi conectez hard-disk-ul extern la inima care încă bate împăcată cu mine însumi.
