Altă temă pusă de servicii. În primul rând, pentru că nu există cal. Eu am scris prefața în limba cecenă a unui tratat de șah mat și acolo scrie clar: nu există cal, numai nebun. Pe urmă, la ce călăreț vă referiți, dragi admini, cumva la călăreții care au fumat, vreme de 35 de ani, iarba așa-zișilor cai? Fără cap. Aici ați nimerit-o. Capul a fost asasinat, de patriot ce era, pentru că a vrut să facă țara ca șaorma sfântă cu de toate. Dar Dumnezeu și liniile aeriene sunt sus și vă văd. Dar halatul? Cât e halatul?
Ionuț Morariu
Niciodată nu știi ce e viața până nu mori. Așa zicem noi, cowboyi. Care supraviețuim la orice. Mai puțin supraviețuirii. Pare complicat și chiar așa este. Ucizi ca să nu fii ucis și sfârșești prin a te scalpa cu propria mână. Căci fiecare glonț ce răpune o piele roșie face o gaură de un roșu și mai aprins în sufletul celui care apasă pe trăgaci. O știe orice psihiatru din prerie. Dar noi nu și nu. Până ce evidența ne ia scalpul, apoi capul și, în cele din urmă, ne scuipă-n obraz: uite câte bube negre ai pe suflet.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Eram copil când a murit mama. Tata m-a crescut. Servici, eu. Casă, eu. Nimeni altcineva, nici o altă femeie. Îl auzeam vorbind prin somn. O visa. Erau în iujurile cu călușei unde se întâlniseră. Îi povestea fiecare zi în parte. Îi cerea sfatul. O asculta. Eram la facultate când a apărut tanti Ana, vecina. Și tata zâmbea. Iar. Și noaptea era liniște. Nu o mai visezi, i-am spus. A început să dispară, a răspuns. Întâi părul, apoi ochii, capul, o mână, un picior. Ai uitat-o? Nu. Ea a spus că nu mai are nevoie de mine.
