Mie școala-mi plăcea. Dar istoria cu făurirea ei multilateral dezvoltată nu pricepeam ce voia. To'arășa cam tremura când privea capul celui ce ne ducea pe noi culmi de civilizație și regres. Pe mine mă amuza, că-n cartea mea, capul celui mai iubit fiu al patriei continua cu un trup de schelet călare ca Mircea cel Mare pe un cal cu 5 picioare. Într-o zi, cineva a sesizat că în portretul prins în perete, capul e într-o ureche. Să fie dat jos imediat. În rama de jeg de pe var, din fostul cap mai rămăsese doar gaura.
Dana Popescu
Apăruse de nicăieri, călare pe armăsarul alb, propovăduind pe limba mulțimii în delir. E un înțelept, spuneau unii, ba un șarlatan, spuneau alții, s-a născut să ne salveze, spuneau primii, o să ne îngroape, continuau ceilalți. Oamenii se învrăjbiră, se desfăceau căsnicii, se stricau prietenii de-o viață iar cuvintele celui care nu spunea nimic adunau și mai mulți adepți. În ajunul zilei în care mulți se pregăteau să-și facă bagajele, se auzi o voce din mulțime: voi nu vedeți că nu are cap? Și, fără cal rămase.
Adina Drag
Nu era întreg, dar nici eu nu eram. Două hărți ale unor drumuri care nu duc nicăieri. Se făcuse noapte, pădurea se-ncorda. Frunzele tremurau ca niște file de carte risipite de vânt. Când am ajuns pe malul râului ne-am potolit setea. Aș fi putut să mă las purtată de curentul apei și să înot ca o zvârlugă, să scap de el, dar îmi pierdusem mințile și am băut tot râul. O țarcă a frânt tăcerea cu trilul ei și calul a luat-o la goană. El s-a făcut aburi în brațele mele, iar eu râu, când țarca a tăcut.
