La prima noastră ceartă, ne-am ocolit cât s-a putut într-un apartament de bloc. El în sufragerie, eu în bucătărie, el în dormitor, eu în baie. Eu am mâncat tocăniță de cartofi, el, cartofi prăjiți. Și am ținut-o așa trei zile. În a patra, a zis la cafeaua de dimineață, așa nu mai merge și s-a lăsat cu promisiuni, nescrise. În următoarele dăți, a plecat la tatăl său și a ajuns la amantă. În final, a plecat fără ceartă, de bună voie și nesilit de nimeni, ca să-și respecte promisiunile făcute alteia. Ce om de cuvânt.
Aurelian Țolescu
Da, trei zile de post, la impuse. Prin iarna anului '84 eram cu frate-miu la un concurs de muzică într-un oraș măricel din Moldova. În afară de frigul crunt din hotel a trebuit să îndurăm foamea. Nimic de mâncare la hotel, nimic de mâncare la împinge tava, nimic prin alimentare. Jale. N-am mâncat decât covrigi uscați puși în șiraguri, de la piață. După trei zile de foame și frig am plecat acasă, la mama. Am intrat în casă în puterea nopții și am căutat de mâncare. Am găsit. Salată de fasole cu ceapă. Curat ghinion.
Dorin Vasile
De joi nu mai deschid televizorul. Nici radioul. Evit ziarele, reclamele, gurile mari. Stau trântit pe canapea și privesc tavanul. Este genul de alb perfect care spune ceva despre cine sunt. Sau despre cine aș vrea să fiu. Echilibru și seriozitate. Modific seriozitate în verticalitate. Copiez ceva dintr-un dosar. Schimb și numele candidatului. Duminică stau la coadă în fața unei școli cu pereți jupuiți. Pun ștampila aiurea, introduc votul, ies. Mă simt eliberat. Deschid televizorul și schimb canalele la întâmplare.
