Mai aveam trei zile până la liba. Eram în serviciu de gardă. Greu al naibii, dar ziua cea mare era aproape și-mi dădea putere să-ndur. În ultima noapte, stăteam în foișor și, din când în când, beam câte-o dușcă din Săniuța ascunsă la piept. Ploua torențial și vântul mă șfichiuia fără milă. Am auzit un zgomot. O umbră se furișa pe lângă gard. Stai. Stai că trag. Nimic. Umbra o luă la goană. Am tras un foc în plan vertical. Degeaba. Am ochit și am tras. La dracu. Umbra a căzut la pământ. Fir-ai tu să fii de liberare.
Laura Stanciu
Miercuri, Vineri și Yom Kipur discută pe Zoom. Cum este la voi? întreabă ziua iertării, în care se ține post negru. Avem rating slăbuț. Noroc cu femeile mai în vârstă și cu sufletele pure. Informațiile actualizate de sfârșitul săptămânii ne întristează, dar ce să facem? Poate aveți de schimbat ceva. La noi, doar o zi pe an se cere post, de aceea sunt mai mulți dispuși să-l țină. Din 52 de săptămâni, exceptând sărbătorile, cereți destul de la credincioși. Ptiu, îți dăm remove. Vorbești cu păcat.
Ana Maria Dobre-Nir
Sub măslinul vechi, rădăcinile păreau să înghită istoria. Moshe, Eliyahu și Yeshua s-au întâlnit fără cuvinte, ca umbre suprapuse în oglinda timpului. Rugăciunile lor se ridicau ca niște fire invizibile, legând cerul și pământul. Frunza măslinului strălucea, reflectând fiecare epocă. Fiecare vedea altă față a arborelui. Trei frunze cădeau lin, câte una pentru fiecare zi de post, marcând trecerea. Erau acolo, dar nu erau. Timpul lăsând în urmă ecoul unei întâlniri imposibile, dar inevitabile. Avinu, rahem aleinu.
